ICCJ. Decizia nr. 3102/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele comuna B., prin Primar, SC R. SRL, SC C.E. SRL și SC D.C. SRL au solicitat, în contradictoriu cu paratul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional, anularea hotărârii de respingere a cererii de finanțare înregistrata din 28 septembrie 2009, cod de înregistrare în S.M.I.S. privind proiectul "Restaurare și amenajare conacul N., sat B.S., comuna B., județul Prahova" emisă de pârâtă; suspendarea executării hotărârii de respingere a cererii de finanțare sus menționată până la data soluționării cauzei pe fond, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, anularea soluției de admitere numai în parte a contestației formulate împotriva soluției de respingere a cererii de finanțare, reevaluarea cererii de finanțare, admiterea dosarului la finanțare, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că în cauză este aplicabilă Legea nr. 554/2004, că au urmat procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Lege și în conformitate cu precizările Autorității de Management reținute în cuprinsul scrisorii de respingerii a cererii de finanțare, au formulat contestație împotriva acestei soluții, iar pe fondul cererii de anulare a actelor administrative contestate, au arătat că invocă nelegalitatea lor raportat la dispozițiile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, in speța art. 24, alin. (3).
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor SC R. SRL, SC C.E. SRL și SC D.C. SRL și excepția lipsei de interes a cererii de suspendare, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință publică din 19 ianuarie 2011, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor SC R. SRL, SC C.E. SRL și SC D.C. SRL.
Prin sentința nr. 1853 din 9 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând, în esență, următoarele:
Reclamanta invocă nelegalitatea hotărârii de respingere a cererii sale de finanțare privind proiectul “Restaurare și amenajare conacul N., sat B.S., comuna B., județul Prahova" raportat la dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice care prevăd că verificarea tehnică a proiectelor de consolidare a monumentelor istorice se fac numai de experți și verificatori tehnici atestați de Ministerul Culturii și cultelor.
Prima instanță a reținut că susținerea reclamantei se bazează, însă, pe o confuzie între activitatea de verificare tehnică a proiectelor de consolidare, care se face numai de către acești experți în ceea ce privește “exigențele specifice domeniului monumentelor istorice", și activitatea de verificare a cererii de finanțare, care se efectuează de către experții din cadrul Organismului intermediar și care privește gradul în care proiectul răspunde obiectivelor Programului operațional regional în domeniul restaurării și valorificării durabile a patrimoniului cultural, a coerenței și clarității metodologiei propuse, a fezabilității și eficienței financiare, a sustenabilității proiectului.
De asemenea, experții din cadrul Organismului intermediar verifică eligibilitatea solicitantului sub aspectul capacității tehnice și financiare a acestuia de a implementa proiectul propus, corelarea bugetului cu activitățile din proiect.
în speță, în situația în care cererea de finanțare a reclamantei obținea în cadrul analizei tehnico-financiare un punctaj superior celui de 3, 5 puncte, aceasta urma să depună avizul Ministerului Culturii și Cultelor pentru proiectul tehnic și se verifica grila de conformitate a proiectului tehnic cu Ghidul solicitantului.
Referitor la susținerile reclamantei privind îndeplinirea subcriteriului 2.8 “Dezvoltare durabilă și eficiență energetică", prima instanță a reținut că pârâta a admis contestația reclamantei cu privire la acest aspect, astfel că reiterarea acestei critici prin acțiune nu se mai justifică.
Totodată, a reținut că nu poate fi primită nici critica referitoare la subcriteriul 1.3 “Importanța proiectului pentru regiune", pentru care reclamanta a primit 0 puncte, în raport cu explicațiile din Ghidul național pentru analiza cost-beneficiu a proiectelor finanțate prin instrumentele structurale și cu prevederile Ordinului nr. 863/2008 emis de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței privind “Instrucțiunile de aplicare a unor prevederi din H.G. nr. 28/2008, de aprobare a conținutului cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice".
Aceste acte nu fac referire la coeficienții financiari indicați de reclamantă, ci doar la corecții fiscale, așa cum au fost avute în vedere la examinarea cererii de finanțare.
Cât privește valoarea factorului de conversie, acesta se regăsește cu valoarea 1 la punctul 4.5.2 din Ghidul A.C.I.S., iar la punctul 2.2.3 din documentul de lucru al Comisiei Europene, se prevede că în cadrul corecțiilor fiscale se deduc taxele indirecte, subvențiile și transferurile simple (de exemplu: plata contribuțiilor de asigurări sociale), Anexa II din Ghidul Solicitantului prevăzând obligativitatea realizării analizei cost-beneficiu pentru toate proiectele, indiferent de valoarea acestora, cu mențiunea că documentul de lucru reprezintă îndrumarul elaborării acestei analize.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta comuna B. - prin Primar, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
în dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind legale actele administrative atacate, respectiv hotărârea de respingere a cererii de finanțare privind proiectul "Restaurare și amenajare conacul N., sat B.S., comuna B., Județul Prahova" ca și admiterea numai în parte a contestației formulate împotriva soluției de respingere a cererii de finanțare.
Consideră recurenta că în mod eronat s-a apreciat de către instanța de fond că în ceea ce privește întocmirea și evaluarea competenței tehnice a cererii de finanțare care vizează restaurarea și amenajarea unui monument istoric, experții sau verificatorii tehnici ar trebui să fie atestați de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, conform dispozițiilor Legii nr. 422/2001.
Totodată recurenta a criticat respingerea probei cu expertiza contabilă, care viza clarificarea modului de evaluare a subcriteriului 1.3. - Importanța proiectului pentru regiune, susținând că în speță nu este aplicabil documentul reținut în considerentele sentinței atacate.
De asemenea, recurenta a susținut că prin Ghidul Național pentru analiza cost beneficiu (proiect) emis de Ministerul Economiei și Finanțelor - Autoritatea pentru coordonarea instrumentelor structurale - se precizează faptul că analiza cost beneficiu este solicitată doar pentru proiectele majore și nu în cauza de față, având în vedere că scopul principal al proiectului inițial îl constituie lucrările de restaurare în vederea salvării unui bun din patrimoniul național și integrarea acestuia în circuitul turistic și nu obținerea de profit sau beneficii.
A mai susținut recurenta că prin corecția adusă de evaluatori, respectiv prin introducerea valorii reziduale s-a mărit costul total al investiției, influențând rata rentabilității economice - R.I.R.E. - în sensul diminuării acesteia sub rata de actualizare de 5,5 % recomandată pentru România.
Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de reclamantă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
Astfel, cu privire la criticile recurentei privind nelegalitatea actelor administrative contestate, în raport cu prevederile art. 23-25 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată faptul că activitatea experților din cadrul Organismului intermediar, care verifică cererea de finanțare nu este identică cu activitatea desfășurată de către experții și verificatorii tehnici atestați de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, activitatea acestora vizând expertizarea structurală a monumentelor istorice conform dispozițiilor art. 24 alin. (3) din lege, având obligația verificării exigențelor specifice domeniului monumentelor istorice și a calității lucrărilor în construcții.
în speță, experții din cadrul Organismului Intermediar au atribuiții privind verificarea gradului în care proiectul corespunde cu obiectivele stabilite prin Programul operațional regional în domeniul restaurării și valorificării durabile a patrimoniului cultural cât și celorlalte aspecte prevăzute în Ghidul solicitantului și anexe, respectiv grilelor de evaluare și/sau de conformitate.
Având în vedere prevederile pct. 11.4.2 din Ghidul solicitantului, atribuțiile evaluatorilor mai sus menționate nu vizează îndeplinirea exigențelor impuse de prevederile Legii nr. 422/2001, acestea vizând doar verificarea concordanței studiului de fezabilitate, cu cererea de finanțare și documentația tehnico-economică, iar după depunerea proiectului tehnic, verificarea conformității acestuia, cu anexa la Ghidul solicitantului.
în ceea ce privește criticile recurentei referitoare la subcriteriul 1.3 intitulat "Importanța proiectului pentru regiune", potrivit cărora analiza cost - beneficiu se impune doar în cazul proiectelor majore, urmează a fi respinse, întrucât obligativitatea efectuării acesteia este prevăzută prin anexa II la Ghidul solicitantului, pentru toate proiectele indiferent de valoarea acestora iar prin Documentul de lucru este prevăzut îndrumarul elaborării acestei analize.
Nu pot fi reținute, întrucât sunt nefondate nici criticile recurentei referitoare la modul de calcul al indicatorilor R.I.R.E. și V.N.A.E., atâta vreme cât în cadrul acestui proiect nu au fost identificate clar obiectivele socio-economice și nici indicatorii de impact, recurenta prezentând doar beneficiile proiectului la nivel zonal și nesemnificativ la nivel local, beneficiile obținute indicând o importanță scăzută a proiectului pentru regiune.
în ceea ce privește eliminarea costurilor de asigurări sociale aferente salariilor, susținerile recurentei urmează a fi înlăturate, având în vedere prevederile pct. 2.2.3 din documentul de lucru, potrivit cărora, în cadrul corecțiilor fiscale, "se deduc taxele indirecte, subvențiile și transferurile simple (de ex. plata contribuțiilor de asigurări sociale)", fiind evidentă obligația recurentei-reclamante de a aplica această corecție fiscală.
Având în vedere toate aceste considerente, înalta Curte, reținând că hotărârea instanței de fond a fost legală și temeinică, a fost menținută în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, a respins recursul formulat, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3115/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3100/2012. Contencios → |
|---|
