ICCJ. Decizia nr. 3087/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ș.D., constatarea existentei calității acestuia de colaborator al Securității.
Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 548 din 1 octombrie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul Ș.D., în sensul că a fost constatată calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea din 09 august 2006, adresată C.N.S.A.S. de Centrul pentru Studii și Dezvoltare Comunitară, s-a solicitat verificarea, în temeiul Legii nr. 187/1999 modificată și completată, în ceea ce îl privește pe paratul Ș.D., în prezent decan al Facultății de Arte Plastice din cadrul Universității de Vest Timișoara.
Din cuprinsul notei de constatare din 18 februarie 2009, precum și din înscrisurile pe care le atașează acțiunii, a rezultat că pârâtul a fost recrutat inițial la data de 06 iunie 1966 de Direcția a III-a a, sub numele conspirativ M.V., pentru încadrarea informativă a colegilor de liceu ("fii de foști") din cadrul Liceului de Arte Plastice din București, iar în decembrie 1971 a fost preluat m legătura Direcției I, sub numele conspirativ U., pentru a fi folosit la încadrarea informativă a unui fost coleg de liceu, iar în cea de-a doua perioadă de colaborare pârâtul a semnat un angajament olograf.
Ulterior recrutării, pârâtul a fost luat în urmărire informativă la data de 26 aprilie 1989, de Serviciul 3 din cadrul Inspectoratului Județean Arad, pentru "legături suspecte cu cetățeni străini", însă, potrivit rapoartelor întocmite de S.R.I. la data de 13 iunie 1991, dosarul a fost distrus prin ardere la data de 22 decembrie 1989.
Cu privire la această situație, instanța de fond a reținut argumentul C.N.S.A.S., în sensul că printre cazurile de exonerare ce pot fi invocate în ipoteza constatării calității de colaborator al Securității și strict prevăzute de art. 2 lit. b) teza II și III din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, nu se numără situația în care persoana verificată s-ar fi aflat, la un moment dat în situația de opozant sau chiar victimă a regimului comunist.
Instanța de primă jurisdicție a apreciat ca fiind întrunite în cauza dedusă judecății condițiile prevăzute de art. 2 lit b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtului.
în raport de aceste dispoziții legale, dar și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că prin informațiile furnizate pârâtul a denunțat o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, iar această informație putea produce consecințe negative pentru persoana vizată, anume avizarea negativă din partea Securității a cererii de călătorie în străinătate.
Instanța a constatat faptul că unele dintre informațiile furnizate de pârât se referă la atitudini ce nu pot fi considerate ca având un caracter dușmănos față de regimul totalitar comunist:- concepțiile religioase ale unei persoane;- concepția aceleiași persoane în legătură cu valoarea istoricilor romani;- confirmarea numitului M.O. (martorul audiat în cauză) a calității muzicii transmise de postul "Europa Libera", aspect ce denotă că respectivul era un ascultător al muzicii transmise de acest post, nu atât al ideilor antiregim transmise; etc.
Instanța a constatat că numărul relativ unic al atitudinilor potrivnice regimului totalitar denunțate, nu pot înlătura consecința legală de a atrage stabilirea calității de colaborator al Securității a pârâtului.
Recursul declarat de Ș.D.
împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâtul Ș.D., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, în esență pentru următoarele motive:
- în ceea ce privește reținerea de către instanța de fond a aspectelor privind "propunerea de aprobare a recrutării și înregistrării în evidențe ca informator" prin care acesta informa despre numita C.T. că se află în relații de corespondență, declarând intenția acesteia de a părăsi țara" - consideră recurentul că această informație nu denunță o atitudine potrivnică regimului totalitar și nu a putut produce consecințe vătămătoare pentru persoana vizată, în aplicarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Arată recurentul că această informație nu a determinat o îngrădire a drepturilor și libertăților numitei C.T., aceasta, de altfel, chiar a plecat din țară ca urmare a căsătoriei cu un cetățean străin.
Arată recurentul că și cel de-al doilea considerent reținut de instanța de fond nu este relevant, referindu-se la caracterizarea activității desfășurată de informatorul U. întocmită de ofițerul de securitate.
Astfel, se precizează de recurent că relatările sale privind activitatea și concepțiile politice ale persoanei identificate drept F. care semnala numai poziția sa oscilantă a obiectivului în sensul, că acesta avea perioade când evita discuțiile politice, în alte cazuri se deda la manifestări dușmănoase" - acestea nu duc la îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzută la art. 28 din Constituția României și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
A mai arătat recurentul că având în vedere că era elev, recrutarea sa și angajamentul au fost făcute pe bază de sentimente patriotice, neavând o reprezentare corectă, pe plan psihic asupra organizării, rolului și activității organelor de poliție politică.
Concluzionând, arată recurentul că a avut circumstanțe atenuante, că nu a denunțat activități potrivnice regimului comunist, informațiile comunicate nu au dus la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:
în conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 "colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor"
înalta Curte reține că recurentul recunoaște că a colaborat cu organele Securității în perioada comunistă însă înțelege să nuanțeze faptul că atunci în acele vremuri erau circumstanțe care îi determinau pe cetățeni să cadă în capcana securității, că angajamentul a fost luat în timpul liceului, că nu a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor despre care a furnizat informații.
înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 neavând importanță că acum recurentul are o altă opinie despre cele întâmplate sau se consideră că a fost păcălit "a căzut în plasa" - organele de securitate.
Se constată că informațiile fac parte din cele care denunță activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și au fost de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului, chiar dacă în fapt nu s-a întâmplat acest lucru, cum susține recurentul.
Mai mult decât atât, instanța de recurs, consideră că și informațiile privind concepțiile religioase ale unei persoane, sau despre valoarea istoricilor români și muzica ascultată la postul de radio E.L. - au fost referitoare la atitudini ce puteau fi considerate ca având caracter dușmănos față de regimul comunist.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă cu prisosință că cele semnalate de sursa "U." erau utile muncii de securitate, informațiile vizau și urmăreau persoane din anturajul recurentului, pe care chiar le găzduia pentru examenele restante, recurentul fiind instruit să provoace discuții și să raporteze despre concepțiile politice dușmănoase regimului.
Este real faptul că și informațiile reținute de instanța de fond sunt suficiente pentru a constata calitatea de colaborator al securității al pârâtului, care a fost și remunerat pentru munca depusă așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar fond.
Nu este reținută nici susținerea pârâtului - recurent în sensul că nu au fost încălcate și îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, deoarece imixtiunile în viața și conștiința persoanelor, în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul, încalcă dreptul la viață privată a individului și dreptul la libertatea de exprimare, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora, aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile. Rezultă că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 28/2008.
Față de cele reținute mai sus, constatând că sentința civilă recurată a fost legală și temeinică în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3089/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3084/2012. contencios → |
|---|
