ICCJ. Decizia nr. 314/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 314/2012
Dosar nr. 6358/42/2009
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 83 din 8 martie 2011, Curtea de Apel Ploieşti - secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Camera Medicilor Prahova în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Centrul de Diagnostic şi Tratament Ploieşti, Centrul de Sănătate Bălţeşti, Serviciul de Ambulanţă Prahova, Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie Ploieşti, Spitalul de Pediatrie Ploieşti, Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Spitalul Municipal Câmpina, Spitalul Municipal Ploieşti, Spitalul Orăşenesc Vălenii de Munte, Spitalul Orăşenesc Sinaia, Spitalul Orăşenesc Băicoi, Spitalul de Pneumoftiziologie Drajna şi Direcţia de Sănătate Publică Prahova.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin O.U.G. nr. 233/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare s-a suspendat ocuparea prin examen sau concurs până la 31 decembrie 2009 a posturilor vacante la data de 31 decembrie 2008. Efectele acestei dispoziţii a condus la blocarea unui număr de 23.615 posturi din sistemul sanitar public, dintre care 5519 erau posturi de medici ceea ce reprezenta 28% din numărul total.
În aceste condiţii, ţinând seama de deficitul de considerabil de medici din spitalele ţării şi cunoscut fiind că dreptul la sănătate este un drept constituţional recunoscut cetăţenilor români, Ministerul Sănătăţii a iniţiat Memorandumul pentru aprobarea organizării de concursuri/examene pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare publice de către medici specialişti şi medici rezidenţi, ultimul an.
Urmare a aprobării acestui Memorandum, Ministerul Sănătăţii a organizat la data de 29 iunie 2009, concurs naţional pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare publice, de către specialişti şi rezidenţi ultimul an.
În acest context, reţine instanţa de fond că reclamantul a solicitat în principal anularea Memorandumului aprobat în şedinţa Guvernului României din data de 18 februarie 2009 pentru deblocarea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare publice, cu motivarea că la decizia scoaterii la concurs a posturilor vacante reprezentaţii Camerei Medicilor Prahova, nu au fost invitaţi, astfel că pârâţii au intrat în conflict cu prevederile Contractului colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2008 – 2010 încheiat conform art. 10 şi 11 din Legea contractelor colective de munca nr. 130/1996, republicată, astfel că „acest contract colectiv este izvor de drept, art. 1 alin. (3) adică lege, conform DCC este „minim şi obligatoriu pentru angajatori” art. 9 alin. (3) cât şi art. 176 alin. (2), iar ceea ce-i dă rolul de nulitate absolută a acestui concurs naţional este îndeplinirea prevederilor art. 21 alin. (2).
Prin prisma dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa de fond a apreciat că încheierea Memorandumului apare ca o situaţie de excepţie şi în favoarea cadrelor medicale, astfel că prin încheierea acestuia nu s-a produs o vătămare cadrelor medicale reprezentate de organismul social reclamant în prezenta cauză, aşa încât a respins cererea reclamantei privind anularea Memorandumului.
Se mai reţine că prin acţiunea formulată, la pct. 2-6 reclamanta Camera Medicilor Prahova a solicitat anularea formelor începute pentru concursul naţional pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare publice de către specialişti şi rezidenţi din ultimul an organizat de Ministerul Sănătăţii la data de 29 iunie 2009, anularea listei posturilor vacante de specialişti şi rezidenţi, de către Direcţia de Sănătate Publică Prahova din unităţile sanitare publice din judeţul Prahova pentru concursul sus menţionat organizat de Ministerul Sănătăţii, anularea aprobării listei posturilor vacante de medici specialişti de către directorii şi managerii unităţilor sanitare din judeţul Prahova, pentru concursul naţional din data de 29 iunie 2009 organizat de Ministerul Sănătăţii, anularea listei comisiilor de evaluare pentru concursul naţional pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare publice de către specialişti şi rezidenţi, aprobate prin memorandum în şedinţa Guvernului României din data de 18 februarie 2009, sesiunea 29 iunie 2009 şi anularea listelor care cuprind locul, data şi ora de prezentare la examenul de ocupare post din sesiunea 29 iunie 2009.
Reţine instanţa de fond că în cauză, nici unul din actele a căror anulare se solicită prin capetele de cerere de la punctele 2-6 nu îndeplineşte condiţiile menţionate în art. 2 alin. (1) lit. c) din LCA pentru a putea fi considerate acte administrative în sensul legii, ci reprezintă forme premergătoare organizării unui concurs.
Cu privire la capătul de cerere de la pct. 7 prin care s-a solicitat anularea concursului naţional în integrum început în 29 iunie 2009, instanţa de fond a reţinut că acest concurs reprezintă un beneficiu adus sistemului medical şi nu poate constitui o vătămare a cadrelor medicale reprezentate de reclamanta Camera Medicilor Prahova.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 83 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti - secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Camera Medicilor Prahova, în temeiul art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Printr-o prima critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine recurenta că hotărârea recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii câtă vreme instanţa de fond nu a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că organizarea concursului naţional aprobat prin Memorandum-ul din 18 februarie 2009 privind posturile din reţeaua sanitară este nelegal fiind rezultatul încălcării unor norme imperative, respectiv art. 21 alin. (2), art. 169 din Contractul Colectiv de Muncă, art. 30 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 şi art. 8 din Ordinul M.P.S. nr. 665/2007.
În acest sens susţine recurenta că în baza respectivului Memorandum, fără o consultare şi o invitare a organelor sindicale la nivel naţional, Ministerul Sănătăţii, pe data de 05 martie 2009, ora 12:44 a solicitat Direcţiei de Sănătate Publică Prahova, prin adresa nr. 2280/2009 să comunice posturile vacante, care la rândul său a solicitat aceste date de la cele 14 unităţi spitaliceşti din judeţ, până la ora 16:00, fără o consultare a organelor sindicale din judeţ.
Printr-o altă critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţine recurenta că în faţa instanţei de fond, pârâta a invocat o multitudine de excepţii, printre care şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de interes, excepţii ce nu au fost soluţionate, deşi au fost puse în discuţia părţilor.
Mai arată recurenta că instanţa de fond nu a avut în vedere vătămarea dreptului organizaţiei sindicale care se converteşte într-o nulitate absolută ce rezidă din încălcarea unor norme imperative.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte analizând, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentă, actele şi lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurentă, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează:
Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta critică hotărârea instanţei de fond doar în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere privind anularea Memorandumului aprobat în şedinţa Guvernului României în data de 18 februarie 2009, pentru deblocarea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare publice precum şi a concursului organizat de Ministerul Sănătăţii în baza respectivului Memorandum şi procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect si detaliat în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci îşi va limita analiza la criticile care se circumscriu unor reale motive de recurs.
Totodată, se impune a fi subliniat faptul că Legea nr. 554/2004 reglementează, prin art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 18, un contencios subiectiv de primă jurisdicţie, în cadrul căruia instanţa are de analizat nu numai conformitatea actului administrativ cu legea, cum solicită recurenta, ci şi existenţa unei vătămări produse acesteia, într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căruia nu poate fi aplicată sancţiunea anulării.
În acest context, Înalta Curte constată că prin art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 223/2008 a fost reglementată o procedura specială privind exceptarea de la prevederile privind suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante la data de 31 decembrie 2008 din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare şi de subordonare.
În temeiul acestor dispoziţii de strictă aplicare şi interpretare, Ministerul Sănătăţii a propus Guvernului aprobarea organizării de concursuri/examene pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare publice, de către specialişti şi rezidenţi ultimul an.
Aşadar, câtă vreme prin O.U.G. nr. 223/2008 s-a suspendat ocuparea prin examen sau concurs până la 31 decembrie 2008, a posturilor vacante la aceeaşi dată, încheierea Memorandumului, urmat de organizarea unui concurs finalizat cu ocuparea unor posturi vacante în sistemul sanitar, apare ca o situaţie de excepţie şi în favoarea cadrelor medicale, astfel că nu se poate reţine că prin încheierea acestui act şi scoaterea la concurs la nivel naţional a unui număr de posturi pentru medici, fără consultarea prealabilă a organizaţiei sindicale, s-a produs o vătămare cadrelor medicale reprezentate sau organismului sindical recurent, în prezenta cauză.
Aşa fiind, nu se poate reţine că, prin încheierea Memorandumului şi organizarea concursului contestat, interesele recurentei, ca şi organizaţie sindicală, au fost vătămate prin omisiunea de a fi consultată în privinţa necesităţii şi oportunităţii angajării de personal, în conformitate cu art. 21 alin. (2) din Contractul Colectiv de muncă pe ramura sanitară.
Câtă vreme recurenta şi-a justificat acţiunea în contencios administrativ promovată, doar pe invocarea încălcării unor norme legale fără însă a indica în concret şi în ce constă vătămarea în drepturile şi interesele proprii sau ale membrilor săi în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 8 din LCA, pentru a dispune anularea Memorandumului aprobat în şedinţa Guvernului României din data de 18 februarie 2009 sau a concursului organizat de către Ministerul Sănătăţii la data de 29 iunie 2009.
Totodată, se reţine că deşi prin întâmpinările depuse în primul ciclu procesual au fost invocate mai multe excepţii, respective: excepţia lipsei calităţii procesual active, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii procesual pasive, care, au fost respinse de instanţa de fond în şedinţa din 18 noiembrie 2009, câtă vreme în fond, după casare nu au mai fost reiterate respectivele excepţii, în mod nejustificat invocă recurenta nesoluţionarea acestora în al doilea ciclu procesual, condiţii în care urmează a fi respinse si criticile formulate pe acest aspect.
În raport cu cele expuse, în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamanta nu este vătămată într-un drept al său ori într-un interes al său, în sensul art. 2 lit. o) şi p) din LCA, şi a conchis asupra netemeiniciei acţiunii deduse judecăţii, prin prisma art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Camera Medicilor Prahova împotriva sentinţei civile nr. 83 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti - secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 312/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 318/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
