ICCJ. Decizia nr. 3068/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3068/2012
Dosar nr. 75889/3/2011
Şedinţa publică de la 19 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul A.P.S. a solicitat suspendarea hotărârii Senatului Universităţii T.M. cu nr. 29 din 12 septembrie 2011 comunicată prin adresa nr. 1132 din 05 octombrie 2011, prin care s-a dispus anularea diplomei din 2009, în contradictoriu cu pârâtul Universitatea T.M., în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 4396 din data de 21 decembrie 2011 Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Ulterior, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în temeiul prevederilor art. 49 şi urm. C. proc. civ. a formulat cerere de intervenţie voluntară în interes propriu şi în interesul Universităţii T.M. din Bucureşti.
Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 759 din 6 februarie 2012 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A.P.S., în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M. şi intervenientul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în sensul că a fost suspendată executarea pct. 20 din art. 1 al Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 emisă de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond în dosarul privind anularea aceluiaşi act administrativ.
Instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit situaţiei de fapt necontestată de către niciuna dintre părţi, prin Hotărârea Senatului Universităţii T.M. din 12 septembrie 2011, comunicată reclamantului prin adresa nr. 1132 din 05 octombrie 2011, s-a dispus în sensul anulării diplomei de studii din 2009 eliberată de pârâtă în favoarea reclamantului.
În motivarea actului a cărui suspendare s-a solicitat s-a menţionat că în urma controlului efectuat la Universitatea T.M. din Bucureşti, control desfăşurat ca urmare a solicitărilor Reprezentanţei Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană, s-a constatat că reclamantul a desfăşurat studiile fără a fi îndeplinite toate cerinţele prevăzute de lege, iar pe baza constatărilor Raportului de Control, Universitatea T.M. din Bucureşti a făcut aplicarea art. 146 din Legea nr. 1/2011 şi a procedat la publicarea în M. Of. al României, partea a III-a, nr. 310 din 23 septembrie 2011, astfel cum prevede art. 35 din O.M.E.C.T. nr. 2284/2007.
În fapt s-a reţinut că reclamantul a obţinut diploma de licenţă (anulată prin Hotărârea Senatului pârâtei nr. 29/2011) fără a fi îndeplinite toate cerinţele prevăzute de lege pentru desfăşurarea studiilor universitare, diploma fiind obţinută fără a avea suportul unui parcurs universitar firesc.
Astfel, s-a reţinut că reclamantul a fost înscris în anul universitar 2004/2005 la Facultatea de Medicină Dentară din cadrul Universităţii T.M. şi a efectuat în perioada 2005/2006 doi ani de studiu într-unul (II şi III) în baza Aprobării Senatului Universităţii şi a Deciziei Rectorului din 31 ianuarie 2006, fără să se încheie contract de studii universitare de licenţă, aprobarea fiind dată când primul semestru al anului universitar 2005/2006 era deja aproape de final.
Pentru reclamant s-a stabilit ca lucrările practice şi cursurile la Facultatea de Medicină Dentară să se desfăşoare în sistem „modular";, cu program intensiv, care includea şi două sesiuni pe lună, desfăşurate sâmbăta şi duminica între orele 08-20, fără ca această posibilitate să fie prevăzută de lege.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Instanţa a constatat că reclamantul a invocat ca motive de nelegalitate evidentă a actului atacat lipsa motivării actului atacat, lipsa competenţei legale a organului care a dispus anularea, nerespectarea termenelor legale, încălcarea drepturilor omului şi Convenţiei Europene în materie.
În privinţa condiţiei cazului bine justificat, Curtea a constatat că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) această noţiune este definită drept împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Curtea a reţinut că diploma de licenţă a fost obţinută în anul 2009, fiind emisă de pârâtă şi a produs efecte prin dobândirea calităţii de medic în privinţa reclamantului, acesta angajându-se în raporturi juridice cu pacienţii săi, împrejurare necontestată de pârâtă şi intervenient, înscriindu-se în Colegiul Medicilor din România, organizându-şi exercitarea profesiei prin înfiinţarea unui cabinet de medicină dentară.
Prin hotărârea Senatului pârâtului din 2011 s-a dispus anularea diplomei de licenţă motivat de faptul existenţei unor fraude în modul în care reclamantul şi-a desfăşurat cursurile în cadrul pârâtei, prin nerespectarea dispoziţiilor legale.
Analizând acest motiv de nelegalitate, Curtea a reţinut că întruneşte condiţiile pentru a se circumscrie noţiunii de caz bine justificat, în sensul că au fost dovedite împrejurări legate de starea de fapt (anularea în anul 2011 a unui act administrativ din anul 2009 de către autoritatea administrativă emitentă, ulterior producerii efectelor juridice specifice de către actul în cauză în favoarea beneficiarului actului, respectiv diploma de licenţă, în modalitatea expusă anterior), precum şi de drept (încălcarea disp. art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 6 şi art. 1 din Primul Protocol Adiţional la C.E.D.O., în sensul încălcării prin actul administrativ a principiilor securităţii circuitului civil şi al aşteptării legitime a beneficiarului actului în privinţa legalităţii emiterii diplomei de licenţă).
Prin urmare, fără a analiza fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamantul a invocat împrejurarea că autoritatea administrativă pârâtă a procedat la anularea diplomei sale de licenţă, după ce aceasta şi-a produs efectele juridice în vederea cărora a fost emisă, prin desfăşurarea efectivă a profesiei de medic stomatolog până la anularea diplomei acestuia şi înscrierea în Colegiul Medicilor din România, fără a solicita în prealabil instanţei anularea acestei diplome întrucât fusese depăşit termenul în care potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 autoritatea emitentă putea solicita anularea actului.
De asemenea, Curtea a reţinut că a fost invocat principiul irevocabilităţii (în sensul imposibilităţii anulării de către autoritatea emitentă a actului administrativ emis anterior, întrucât acesta a intrat în circuitul civil), susţinându-se lipsa competenţei pârâtei de a anula, potrivit dispoziţiilor art. 146 din legea educaţiei naţionale, împrejurări care constituie un caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Cu privire la paguba iminentă, Curtea a constatat, de asemenea, că este întrunită şi această condiţie, având în vedere prejudiciul imediat, material invocat de către reclamant, previzibil, care se va produce în urma anulării diplomei de licenţă, respectiv încetarea exercitării profesiei de medic stomatolog şi a tratamentelor deja începute, cu prejudicierea pacienţilor reclamantului, precum şi afectarea reputaţiei specifice în această profesie, dar şi lipsa unor venituri urmare a încetării acestei activităţi, împrejurări necontestate de către pârâtă şi intervenient.
Mai mult, Curtea reţine că prezenta acţiune nu poate fi apreciată ca lipsită de interes având în vedere că hotărârea prin care s-a dispus anularea diplomei de licenţă produce încă efecte juridice prin încetarea desfăşurării de către reclamant a profesiei pentru care a obţinut o astfel de diplomă, cu consecinţa încetării raporturilor juridice aflate în curs în privinţa clientelei reclamantului, precum şi eventual excluderea acestuia din organizaţia specifică din care face parte.
În raport de soluţia adoptată, instanţa a dispus respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată în favoarea pârâtului ca neîntemeiată.
Recursurile declarate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Universitatea T.M. Împotriva sentinţei civile a formulat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Universitatea T.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice în esenţă pentru următoarele motive:
- în mod greşit a reţinut instanţa fondului că cererea de suspendare întruneşte condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat, încălcând principiul după care legea specială derogă de la prevederile legii generale – respectiv art. 146 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale. Se arată că reiese cu evidenţă că diploma în cauză a fost emisă cu fraudarea legii.
- în ceea ce priveşte paguba iminentă, se arată că aceasta nu este îndeplinită, reclamantul-intimat nu a făcut dovada prejudiciului,acesta doar afirmând că îi se produce un prejudiciu imediat şi greu de reparat, anume acela de a nu putea să-şi exercite profesia, cu consecinţe asupra veniturilor pe care le realizează iar pe termen lung a pierderii clientelei.
- de asemenea invocă recurentele concluziile rapoartelor Corpului de Control al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – în care se spune că instituţiile de învăţământ să-şi exercite atribuţiile care le revin în temeiul art. 146 din Legea nr. 1/2011 şi să anuleze diplomele emise cu nerespectarea prevederilor legale.
- în drept cererile de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Reclamantul-intimat A.P.S. a formulat întâmpinare la cererile de recurs şi a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate”.
Înalta Curte constată având în vedere circumstanţele cauzei, în mod corect a apreciat instanţa de fond că există îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi condiţiile pagubei iminente.
Astfel, nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 1/2011 – faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 – acestea neputând încălca principiile irevocabilităţii actului administrativ. Dispoziţiile legii contenciosului administrativ consacră faptul că actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, urmând ca autoritatea emitentă să solicite instanţei anularea acestuia.
La nivel de aparenţă, fără a antama fondul cauzei, se apreciază că anularea diplomei de licenţă după parcurgerea unui timp de 2 ani de zile, timp în care reclamantul şi-a exercitat activitatea, înfrânge echilibrul rezonabil între interesul public urmărit şi interesele legitime private cărora li s-a adus atingere.
- şi în ceea ce priveşte paguba iminentă se reţine că sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. s) fiind necontestat faptul că reclamantul-intimat şi-a desfăşurat activitatea de la data eliberării diplomei sale de licenţă şi până la anularea sa timp de 2 ani şi prin aceasta reclamantul va fi în imposibilitate de a profesa, cu consecinţa diminuării veniturilor sale şi a pierderii clientelei, a necesităţii întreruperii tratamentelor.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de cele reţinute mai sus, constatând că sentinţa de fond este legală şi temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate, văzând şi prevederile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului şi Universitatea T.M. împotriva sentinţei civile nr. 759 din 06 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.
Obligă recurenţii la plata sumei de 2765,82 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A.P.S.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3065/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 307/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
