ICCJ. Decizia nr. 311/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 311/2012
Dosar nr. 460/32/2011
Şedinţa de la 24 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 171 din 9 iunie 2011, Tribunalul Neamţ - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Neamţ, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantul O.I. – primar al comunei Păstrăveni, în contradictoriu cu Camera de Conturi Neamţ, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că reclamantul a contestat decizia nr. 35 din 4 octombrie 2010 Camerei de Conturi a Judeţului Neamţ, emisă în urma efectuării auditului financiar asupra contului de execuţie bugetară a bilanţului contabil pe anul 2009, decizie prin care au fost dispuse anumite măsuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin comiterea unor abateri financiare, iar conform Hotărârii nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul unităţii verificate.
2. Soluţia celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 183 din 3 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de instanţă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamţ.
Instanţa a reţinut că în contenciosul administrativ competenţa materială a instanţei se determină prin raportare la actul administrativ în privinţa căruia s-a formulat plângere prealabilă, iar nu prin raportare la înscrisul prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă şi care este un răspuns, nu un act administrativ care să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Având în vedere că actul administrativ contestat de reclamant este decizia Camerei Judeţene de Conturi, instanţa a stabilit că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Neamţ, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bacău a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând conflictul negativ de competenţă, conform art. 22 alin. (3) şi (9) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Neamţ – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Reclamantul O.I. - Primarul comunei Păstrăveni a contestat decizia nr. 35 din 4 octombrie 2010 a Camerei de Conturi a Judeţului Neamţ, act administrativ emis în temeiul Legii nr. 94/1992 privind organizarea Curţii de Conturi, şi al Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curţii de Conturi.
Legea nr. 94/1992 nu conţine norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Textul legal precizat prevede următoarele:
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Având ca reper textul de lege precizat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ: a) criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului, taxei,contribuţiei datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat).
Cum în speţa de faţă nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuţiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a pârâtei Camera de Conturi a judeţului Neamţ.
În aceste condiţii, competenţa soluţionării acţiunii reclamantului, vizând anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi a judeţului Neamţ, revine tribunalului, iar nu curţii de apel.
Este lipsit de relevanţă că prevederile art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 trimit la curtea de apel, în a cărei rază teritorială este situat sediul entităţii verificate de controlorii financiari din cadrul Curţii de Conturi, ca instanţă competentă material a soluţiona acţiunea, deoarece nu poate fi aplicată cu prioritate o regulă dintr-un act infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege care reglementează competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), în lipsa unei norme derogatorii de aceeaşi forţă juridică cu regula consacrată în Legea contenciosului administrativ.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Neamţ – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe O.I. şi Camera de Conturi Neamţ în favoarea Tribunalului Neamţ – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 307/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 312/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
