ICCJ. Decizia nr. 3288/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Sesizarea instanței de fond
Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, Asociația Universităților Particulare din România - 2007, în contradictoriu cu M.E.C.T.S., în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Ordinului din 5 septembrie 2011 emis de M.E.T.C.S.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului din 05 septembrie 2011 și a solicitat revocarea sa în totalitate invocând încălcarea art. 193 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale.
S-a arătat că evaluarea primară și instituțională pentru toatele universitățile particulare s-a făcut anterior publicării normelor metodologice, aprobate prin H.G. nr. 789/2011, perioada de evaluare fiind între 27 aprilie 2011-01 iulie 2011, iar Normele metodologice fiind publicate la 10 august 2011, astfel că universitățile particulare au fost grav prejudiciate.
Pentru că au fost încadrate în categoria C li s-au creat prejudiciu atât de natură instituțională cât și de natură pecuniară pentru că urmau să înceteze programele de pregătire masteranzi și doctoranzi.
De asemenea urma să se producă migrarea personalului didactic către unitățile superior calificate.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 6835 din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării ordinului din 5 septembrie 2011 al M.E.C.T.S., formulată de reclamanta Asociația Universităților Particulare din România - 2007. De asemenea, au fost respinse excepțiile lipsei calității de reprezentant, prematurității cererii și lipsei de interes, invocate de pârâtul M.E.C.T.S. și a fost admisă cererea de intervenție în interesul acestuia, formulată de Academia de Studii Economice din București, Universitatea A.V. Arad, Universitatea din Oradea și Universitatea de Medicină și farmacie G.T.P. Iași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
în privința excepției lipsei calității de reprezentant, excepția prematurității și excepția lipsei de interes, instanța de fond le-a respins ca nefondate.
Excepția lipsei calității de reprezentant a fost respinsă ca nefondată deoarece din înscrisurile depuse la dosar rezultă că universitățile membre ale Asociației reclamante sunt înscrise în actul constitutiv și statutul asociației, iar președintele ales poate împuternici o persoană care să îi îndeplinească atribuțiile sale.
Excepția prematurității a fost apreciată ca nefondată întrucât cererea a fost formulată odată cu plângerea prealabilă și conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Și excepția lipsei de interes a fost respinsă ca nefondată având în vedere că prin ordinul a cărui suspendare se solicită s-a efectuat clasificarea universităților particulare pe baza unor criterii ce o nemulțumesc pe reclamantă și astfel are interes în promovarea acțiunii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art. 14 alin. (1) din actul normativ menționat, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente , după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
în sensul legii, cazul bine justificat reprezintă acea împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură se creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită ca fiind un prejudiciu material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum dispun dispozițiile art. 2 lit. t) și ș) din lege, însă, motivele de nelegalitate invocate de asociația reclamantă în ce privește ordinul contestat privind clasificarea universităților particulare nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
Ordinul M.E.C.T.S. a fost emis pt. punerea în aplicare a Legii nr. 1/2011 și a art. 6 alin. (2) din Metodologia de evaluare în scopul clasificării universităților și ierarhizării programelor de studii aprobată prin H.G. nr. 789/2011.
Pentru colectarea datelor în vederea evaluării universităților și programelor de studii a fost emis O.M.E.C.T.S. din 21 aprilie 2011, ordin ce a fost publicat pe site-ul propriu al ministerului, iar completarea datelor s-a realizat de către universități prin intermediul unor chestionare on line conform anexelor la ordinul menționat care cuprind și informații cu privire la modalitatea de completare.
Ulterior a fost emis ordinul M.E.C.T.S. din 13 mai 2011 care a modificat ordinul din 21 aprilie 2011, astfel încât este evident că universitățile au cunoscut dispozițiile celor 2 ordine, cât și scopul acestora, clasificarea universităților fiind realizată pe baza informațiilor primite prin chestionarele on line de la universități.
Prin urmare, ordinul a cărui suspendare a executării se solicită nu face decât să constate rezultatele clasificării universităților stabilite de Asociația Universităților Europene, în baza datelor furnizare de instituțiile de învățământ superior acreditate din sistemul național de învățământ.
Astfel, nu se poate susține că prin emiterea actului administrativ contestat s-ar produce o pagubă iminentă asociației reclamante, în realitate prin ordinul respectiv fiind puse în aplicare dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011 care se aplică tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național din învățământ.
Referitor la încetarea programelor de pregătire de masterat și doctorat la care face referire și reclamanta s-a apreciat ca fiind nefondată deoarece aceste programe continuă până la finalizarea lor, urmând să funcționeze și în anul universitar 2011-2012 potrivit Legii educației naționale nr. 1/2011 și s-a dispus respingerea cererii de suspendare, ca nefondată, și admiterea cererilor de intervenție formulate în interesul pârâtului.
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta.
în motivele de recurs se arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) și t). art. 14 din Legea nr. 554/2004.
în privința cazului bine justificat, s-a apreciat ca greșită susținerea instanței de fond potrivit căreia motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea ordinului contestat.
S-a susținut de către recurentă că prin emiterea Ordinul din 05 septembrie 2011 au fost eludate dispozițiile exprese ale legii educației naționale art. 193 alin. (3) care dispuneau că ierarhizarea programelor de studiu și clarificarea universităților trebuia să se realizeze în temeiul unor norme metodologice de evaluare ce urmau să fie aprobate în maxim 6 luni de la data intrării în vigoare a legii educației naționale, iar prin H.G. nr. 789/2011 a fost aprobată metodologia, dar pentru că a intrat în vigoare la 10 august 2011, a fost depășit termenul de 6 luni și la peste o lună de la data încheierii colectării datelor, respectiv 1 iulie 2011.
Adoptarea de către M.E.C.T.S. a Ordinul din 21 aprilie 2011 și din 13 mai 2011, s-a susținut că au reprezentat două situații orientative și ele nu puteau înlocui metodologia, singura care putea să stea la baza operațiunilor de ierarhizare și evaluare.
în ceea ce privește paguba iminentă, s-a arătat că, în mod greșit instanța de fond a considerat că universitățile au cunoscut conținutul și scopul celor două ordine și că evaluarea și calificarea făcută în urma datelor furnizate de către acestea nu pot produce o pagubă iminentă.
Contrar susținerilor instanței, recurenta a arătat că universitățile particulare au fost excluse din sfera instituțiilor care organizează programe de pregătire superioară fiindu-le limitate în mod nedrept activitățile pe care le desfășurau ca instituție de învățământ superior.
Prejudiciile generate de emiterea ordinului atacat se reflectă în activitatea universităților particulare atât din punct de vedere instituțional cât și material prin pierderea posibilității de a derula în continuare programe educaționale de pregătire superioară.
Deși s-a susținut că efectele ordinului nr. 5262/2011 nu întrerup programele de masterat și doctorat aflate în derulare, continuarea acestora este permisă doar pe parcursul anilor 2011-2012, iar programele începute în 2010 sau 2011 nu pot fi finalizate până în 2012.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și suspendării executării ordinul din 05 septembrie 2011.
4. Soluția instanței de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a ordinului din 05 septembrie 2011 emis de M.E.C.T.S. privind constatarea rezultatelor clasificării universităților.
Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenței "cazului bine justificat";
- să se facă dovada "pagubei iminente".
Cu privire la primele două condiții se constată că sunt îndeplinite în cauză pentru că cere anularea unui act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată din 29 septembrie 2011 la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
"Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
în privința cazului bine justificat, recurenta a invocat ca motiv de aparentă nelegalitate a ordinul din 05 septembrie 2011 faptul că au fost eludate dispozițiile art. 193 alin. (3) din Legea nr. 1/2011.
Conform art. 193 alin. (3) din Legii nr. 1/2011 "Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii și a clasificării universităților se realizează pe baza unei metodologii de evaluare propuse de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului, în maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Aplicarea acestei metodologii intră în răspunderea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Evaluarea este realizată periodic."
Contrar susținerilor recurentei se constată că aceste dispoziții au fost respectate.
Legea nr. 1/2011 - legea educației naționale a fost publicată în M. Of. nr. 18 din 10 ianuarie 2011, dar a intrat în vigoare la 09 februarie 2011, iar H.G. nr. 789/2011 privind aprobarea Metodologiei de evaluare în scopul clarificării universităților și ierarhizării programelor de studii a fost publicată în M. Of. nr. 569 din 10 august 2011, astfel fiind respectat termenul de 6 luni impus de art. 193 alin. (3) din lege.
Ordinul nr. 5262/2011 a fost emis de M.E.C.T.S. în aplicarea art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 789/2011 și prin acest ordin a fost constatat rezultatul clasificării, astfel cum acestea au fost stabilite de organismul de evaluare.
într-adevăr, M.E.C.T.S. a emis ordinul din 21 aprilie 2011 și ordinul din 13 mai 2011 prin care au fost aprobate proceduri de colectare a datelor și informațiilor în vederea evaluării universităților.
Emiterea acestor ordine nu poate constitui un motiv de aparentă nelegalitate a ordinului din 05 septembrie 2011 pentru a fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, având în vedere că membrii asociației au raportat datele solicitate, raportare care era obligatorie și potrivit art. 192 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.
Toate acestea dovedesc faptul că susținerile recurentei cu privire la îndeplinirea condiției cazului bine justificat sunt nefondate. De altfel, în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de anulare a actului, ci numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate pentru că analiza legalității și temeiniciei o va face instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare.
Paguba iminentă, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.
Nici în privința acestei condiții susținerile recurentei nu sunt fondate.
Mai întâi, trebuie precizat că, potrivit art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 789 din 03 august 2011 "Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii universitare se realizează anual", iar conform art. 6 alin. (2) "rezultatul clarificării universităților se constată prin ordin al ministrului educație, care se publică înainte de începutul fiecărui an universitar".
în privința pagubei iminente, chiar recurenta recunoaște că pentru anul universitar 2011-2012 nu au fost întrerupte programele de masterat și doctorat aflate în derulare, aspect invocat în legătură cu dovedirea pagubei iminente.
Pentru anul universitar 2012-2013, conform art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 569/2011, se va face o nouă evaluare primară, înainte de începerea anului universitar iar rezultatul acelei evaluări este valabil pe durata anului universitar următor evaluării.
în aceste condiții, nu se poate aprecia că este îndeplinită și condiția pagubei iminente.
Pentru că nu s-a făcut dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente, apreciind că soluția instanței de fond era legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3355/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3308/2012. Contencios → |
|---|
