ICCJ. Decizia nr. 471/2012. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.471/2012
Dosar nr.7975/1/2011
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4704 din 2 noiembrie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare formulată de C.D.M. împotriva Deciziei nr. 59 din 13 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie Înalta Curte a reţinut că se invocă o greşeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecăţii în recurs, ci se critică modul în care instanţa a dezlegat problema lipsei procedurii plângerii prealabile.
Având în vedere susţinerea potrivit căreia instanţa de recurs nu a apreciat memoriul adresat Ministerului Administraţiei şi Internelor ca fiind un recurs graţios, Înalta Curte a apreciat că se invocă aspecte care ţin de fondul cauzei, de modul în care instanţa de recurs a înţeles să exercite controlul asupra hotărârii atacate.
Verificând motivele indicate de contestator, Înalta Curte a constatat că acestea vizează presupuse greşeli de judecată, autorul lor solicitând, în realitate, reevaluarea, rejudecarea recursului ca efect al admiterii unui „recurs la recurs".
Împotriva deciziei nr. 4704 din 2 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, C.D.M. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3561 din 17 iunie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 322 C. proc. civ., pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
Cum în cauza de faţă cererea de revizuire este formulată împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o contestaţie în anulare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-menţionat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare C.D.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând prevederile art. 318 teza I C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare formulate, contestatorul a susţinut în esenţă că instanţa de fond a săvârşit o gravă eroare deoarece nu a apreciat că stabilirea faptului că recursul graţios formulat nu este valabil, reprezintă în realitate o veritabilă eroare a fondului.
A concluzionat contestatorul că instanţa a comis greşeala materială de a nu realiza că în recurs, practic s-a evocat fondul.
Analizând motivele contestaţiei în anulare formulată în raport cu Decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciuna din ipotezele juridice reglementate prin dispoziţiile legale care reprezintă temeiul juridic al căii extraordinare exercitate.
Contestatorul a invocat în realitate motive de recurs care nu pot fi examinate în cadrul contestaţiei în anulare.
În consecinţă, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.D.M. împotriva deciziei nr. 3561 din 17 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 42/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 50/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
