ICCJ. Decizia nr. 335/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 335/2012
Dosar nr.1513/2/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 6122 din 24 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii privind erorile judiciare în materie civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti; a disjuns cererea privind erorile judiciare în materie penală şi a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri, formulată de reclamantul HG, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În fapt, reclamantul HG a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, repararea unui prejudiciu determinat de pretinse erori judiciare săvârşite în procese penale şi civile.
Având în vedere obiectul prezentei acţiuni, în raport de prevederile art. 1 pct. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă, în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe, iar tribunalul judecă în primă instanţă cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, instanţa a constatat că în cauză revine competenţa materială de soluţionare a cererii având ca obiect repararea prejudiciului determinat de pretinse erori judiciare din procesele civile judecătoriei (având în vedere şi valoarea obiectului cererii), ca primă instanţă, iar competenţa soluţionării cererii vizând repararea prejudiciilor determinate de pretinse erori judiciare din procese penale revine tribunalului, secţia civilă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul HG, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată în cauză, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nici o cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de HG împotriva Sentinţei civile nr. 6122 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 334/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 336/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
