ICCJ. Decizia nr. 334/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 334/2012
Dosar nr.451/2/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4577 din 29 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Verificându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, conform art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cererea reclamantului este îndreptată împotriva Hotărârii nr. 11 din 16 februarie 2011 emisă de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, hotărâre prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamant în contradictoriu cu Universitatea din Craiova şi îndreptată împotriva Deciziei nr. 4340/A din 8 decembrie 2010 emisă de această Universitate, prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Prin urmare, dată fiind natura de conflict de muncă a cauzei, potrivit art. 252 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 republicată şi art. 67, 70 din Legea nr. 168/1999, cu referire la art. 2 lit. c) C. proc. civ., curtea de apel a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nici o cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva Sentinţei civile nr. 4577 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 333/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 335/2012. Contencios → |
|---|
