ICCJ. Decizia nr. 3485/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Asupra recursului de față:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei.
LI.Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 05 iunie 2012 sub numărul 4547/2/2012, reclamanta Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Electoral Central solicitând să se constate situația discriminatorie creată prin interpretarea, de către Biroul Electoral Central a prevederilor Legii 67/2004, să se dispună anularea adresei B.E.C. nr. 434/C din 23 mai 2012 și comunicatul B.E.C. nr. 23 din 28 mai 2012, obligarea B.E.C. la emiterea unei hotărâri de interpretare unitară a Legii 67/2004, astfel încât să poată fi exercitat dreptul la vot, pentru alegerea consiliului județean și a președintelui consiliului județean, respectiv a Consiliului General al municipiului București și a Primarului General al municipiului București, în cazul scrutinului din 10 iunie 2012, și de categoria de alegători constituită din persoanele care în ziua alegerii se află în altă localitate decât cea de domiciliu, dar pe raza teritorială a județului în care domiciliază, precum și obligarea doamnei Florentina Preda Popescu, având funcția de Președinte al BEC, la plata sumei de 1 leu cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
I.2. Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința nr. 3839 din 7 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de procuror, ca neîntemeiată.
A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantă și în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 67/2004.
A respins acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA SOLIDARITATEA PENTRU LIBERTATEA DE CONȘTIINȚĂ, contradictoriu cu pârâtul BIROUL ELECTORAL CENTRAL,' ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de reprezentantul Ministerului Public, instanța a reținut că având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 care definesc noțiunea de act administrativ și de autoritate publică și de asemenea în raport cu prevederile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, actele emise de Biroul Electoral Central ce fac obiectul prezentului litigiu, respectiv adresele nr. 434/C din 23 mai 2012 și nr. 522/C din 30 mai 2012 și comunicarea nr. 23/C din 28 mai 2012, sunt acte administrative întrucât provin de la o autoritate publică, în regim de putere publică, fiind emise în cadrul prorogativelor acordate prin Legea nr. 67/2004. In egală măsură, poate face obiectul cercetării judecătorești și actul administrativ asimilat, respectiv pretinsul refuz nejustificat de emitere a unei hotărâri de interpretare unitară a Legii nr. 67/2004 invocat de reclamantă.
în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 și 37 din Legea nr. 67/2004, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, întrucât, dispozițiile art. 37 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pretins neconstituționale, fac parte dintr-o lege în vigoare la momentul invocării excepției și ele au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece reglementează cadrul legislativ în baza căruia este funcționează autoritatea pârâtă și sunt prevăzute atribuțiile acesteia, iar în raport de obiectul acțiunii se apreciază că există o legătură suficientă care să impună sesizarea Curții Constituționale.
în privința temeiniciei excepției de neconstituționalitate invocate, Curtea a apreciat că se impune respingerea excepției, întrucât dispozițiile criticate nu aduc atingere prevederilor art. 21 din Constituția României ce prevede liberul acces la justiție dat fiind faptul că Biroul Electoral Central nu reprezintă o instanță de judecată, chiar dacă între membrii acestuia figurează și 7 judecători ai înaltei Curți de Casație și Justiție. In aceste condiții, sub acest aspect, nu prezintă nicio relevanță faptul că alături de acești membri, din cadrul Biroului Electoral Central fac parte și 11 membri reprezentanți ai partidelor politice, alianțelor politice și alianțelor electorale.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin adresa nr. 434/C/BEC din 23 mai 2012 emisă de pârâtul Biroul Electoral Central către Biroul Electoral de Circumscripție Județeană Vaslui, s-a comunicat acestei din urmă autorități că persoanele internate în spital își pot exercita dreptul la vot în conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, rep., cu modif. și complet. Ulterioare, prevederi aplicabile doar persoanelor care domiciliază în raza teritorială a secției de votare, conform art. 3 alin. (3) și art. 87 alin. (3) din legea menționată, iar prin adresa nr. 522/C/BEC din 30 mai 2012 emisă de pârâtul Biroul Electoral Central către Biroul Electoral de Circumscripție nr. 99, Vadu Crișului, jud. Bihor, s-a comunicat acesteia că președintele și locțiitorul de la biroul electoral de circumscripție care au domiciliul în alte unități administrativ-teritoriale își pot exercita dreptul de vot în ziua alegerilor, fără a afecta desfășurarea normală a procesului electoral, fiind o problemă organizatorică a fiecărui birou electoral de circumscripție în parte, că alegătorii vor vota la aceeași secție de votare pentru toate cele 4 funcții, iar cetățenii care nu se află în circumscripția electorală comunală/orășenească/municipală de domiciliu sau de reședință, dar se află în circumscripția electorală județeană sau a Municipiului București, nu pot vota numai pentru candidatul la funcția de președinte al Consiliului Județean și la funcția de consilier județean, respectiv pentru Consiliul General al Municipiului București și pentru primarul general al Municipiului București, la o altă secție de votare decât cea la care sunt arondați.
De asemenea, instanța a reținut că prin comunicatul nr. 23/CP/BEC din 28 mai 2012 Biroul Electoral Central a precizat că dreptul la vot se exercită numai în comuna, orașul, municipiul sau subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului în care alegătorul își are domiciliul, conform actului de identitate, așa cum prevede art. 3 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, rep., cu modif. și completările ulterioare.
Instanța a apreciat că prin actele administrative contestate în prezenta cauză - adresele nr. 434/C/BEC din 23 mai 2012 și nr. 522/C/BEC din 30 mai 2012, precum și comunicatul nr. 23/CP/BEC din 28 mai 2012, pârâtul Biroul Electoral Central nu a făcut decât să transmită diverselor organisme implicate în procesul electoral, la solicitarea acestora, conținutul dispozițiilor legale incidente, respectiv Legea nr. 67/2004.
Astfel, din analiza actelor menționate anterior, instanța a constatat că în cuprinsul acestora sunt redate dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 67/2004 potrivit cărora "(3) Dreptul de vot se exercită numai în comuna, orașul, municipiul sau subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului în care alegătorul își are domiciliul.", ale art. 14 conform cărora "(1) La aceeași secție de votare alegătorii votează pentru consiliul local, consiliul județean, pentru primar și pentru președintele consiliului județean. (2) în municipiul București, la aceeași secție de votare, alegătorii votează pentru consiliul local al sectorului, pentru primarul sectorului, pentru Consiliul General al Municipiului București, precum și pentru primarul general al municipiului București" și ale art. 87 care prevăd că "(1) Pentru alegătorii netransportabili din cauză de boală sau invaliditate, președintele biroului electoral al secției de votare poate aproba, la cererea scrisă a acestora, ca o echipă formată din cel puțin doi membri ai biroului electoral să se deplaseze cu o urnă specială și cu materialul necesar votării - ștampilă cu mențiunea "VOTAT" și buletine de vot - la locul unde se află alegătorul, pentru a se efectua votarea. în raza unei secții de votare se utilizează o singură urnă specială. Urna specială poate fi transportată numai de membrii biroului electoral al secției de votare. (2) în cazurile prevăzute la alin. (1), votarea se face numai pe baza unui extras întocmit personal de președintele biroului electoral de pe copia listei electorale permanente, copia listei electorale complementare sau a listei suplimentare existente la secția respectivă. Lista se semnează de președinte și se ștampilează, iar persoanele cuprinse în aceste extrase trebuie să fie radiate din celelalte liste existente la secție. (3) în modalitatea prevăzută la alin. (1) și (2) pot vota numai persoanele care domiciliază în raza teritorială a secției de votare respective și numai dacă se asigură secretul votului. Cetățenii Uniunii Europene trebuie să îndeplinească, după caz, condițiile prevăzute de art. 22A alin. (1), art. 22A3 alin. (1) sau art. 22A alin. (1) și (2)."
Prin urmare, instanța a statuat că intervenția Biroului Electoral Central nu a fost făcută în scopul de a da o interpretare unitară dispozițiilor Legii nr. 67/2004, iar această interpretare să fie în contradicție cu dispozițiile constituționale, ci doar pentru a aduce la cunoștința solicitanților dispozițiile legale aplicabile în soluționarea problemelor evidențiate pe parcursul derulării procesului electoral.
în acest context, Curtea a reținut că legalitatea actelor administrative contestate se face în raport de prevederile legale în executarea cărora au fost emise, iar din această perspectivă nu pot fi reținute elemente de nelegalitate care să fie de natură a atrage nulitatea acestora.
Cu privire la cererea reclamantei de obligarea a BEC la emiterea unei hotărâri de interpretare unitară a Legii nr. 67/2004, astfel încât să poată fi exercitat dreptul la vot pentru alegerea consiliului județean și a președintelui consiliului județean, respectiv a Consiliului General al municipiul București și a Primarului General al municipiului București și de persoanele care în ziua alegerii se află în altă localitatea decât cea de domiciliul, dar pe raza teritorială a județului în care domiciliază, Curtea a apreciat că reclamanta nu s-a adresat, în prealabil, autorității pârâte cu cereri prin care să solicite drepturile pretinse prin prezenta acțiune, adresându-se direct instanței de contencios administrativ
în aceste condiții, nu se poate imputa pârâtului un pretins refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în condițiile dispozițiilor art. 1 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. i) corob. cu lit. n) a aceluiași articol din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care lipsește situația premisă a unei cereri adresate în prealabil autorității pârâte.
Relativ la solicitarea reclamantei de obligare a președintelui pârâtului la plata sumei de 1 lei cu titlu de daune morale, observând caracterul său accesoriu, raportat la soluția cu privire la primele capete de cerere și a faptului că reclamanta nu a dovedit existenta daunelor morale invocate, instanța a respins-o ca neîntemeiată.
I.3. Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Asociația Solidaritatea pentru Liberatate și Conștiință, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că instanța de fond a soluționat cauza dedusă judecății cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de alin. (2) al art. 105 din C. pr. civ. care menționează că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Recurenta a susținut, că în speță, instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri care în mod clar și explicit viza constatarea unei situații discriminatorii și eliminarea acesteia.
Actul normativ care reglementează cadrul general cu privire la constatarea și combaterea discriminării este O.G. nr. 137/2000, care impune citarea singurei autorități publice din România cu atribuții în privința cazurilor de discriminare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Astfel, în art. 27, alin (3) al O.G. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, în varianta republicată, se precizează că: judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
A arătat recurenta că, în speța cu care Curtea de Apel București a fost învestită spre soluționare, respectiv constatarea situației discriminatorii și emiterea unei hotărâri în vederea eliminării acesteia, instanța a îndeplinit toate actele procedurale, pe fondul cauzei, cu neobservarea formelor legale, pricinuindu-se o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Recurenta a mai criticat sentința în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, pronunțându-se pe o problemă privind acte sau fapte de discriminare, în lipsa poziției singurei autorități publice abilitată legal să se pronunțe.
în ceea ce privește argumentul instanței de fond în sensul că nu s-a adresat cu plângere prealabilă autorității, recurenta a precizat că în mod neîntemeiat a reținut prima instanță, întrucât s-a adresat BEC prin petiția înregistrată la nr. 663C.
în ceea ce privește respingerea cererii de acordare a daunelor morale, recurenta a susținut că prima instanță nici nu a pus în discuția părților acest aspect.
în fine, recurenta a solicitat casarea sau modificarea hotărârii atacate, în sensul constatării situației discriminatorii sesizate -obligarea B.E.C. la repararea acesteia rămânând fără obiect - și a obligării plății sumei de 1 leu sub titlu de daune morale, așa cum a fost solicitat în fata instanței de fond.
II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.
înalta Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 5 iunie 2012, reclamanta Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Electoral Central solicitând să se constate situația discriminatorie creată prin interpretarea, de către Biroul Electoral Central a prevederilor Legii 67/2004, să se dispună anularea adresei B.E.C. nr. 434/C din 23 mai 2012 și comunicatul B.E.C. nr. 23 din 28 mai 2012, obligarea B.E.C. la emiterea unei hotărâri de interpretare unitară a Legii 67/2004, astfel încât să poată fi exercitat dreptul la vot, pentru alegerea consiliului județean și a președintelui consiliului județean, respectiv a Consiliului General al municipiului București și a Primarului General al municipiului București, în cazul scrutinului din 10 iunie 2012, și de categoria de alegători constituită din persoanele care în ziua alegerii se află în altă localitate decât cea de domiciliu, dar pe raza teritorială a județului în care domiciliază, precum și obligarea doamnei Florentina Preda Popescu, având funcția de Președinte al BEC, la plata sumei de 1 leu cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Prin cererea de recurs formulată la data de 4 iulie 2012 precum și prin precizarea depusă la dosar la data de 11 septembrie 2012, recurenta reclamantă a susținut că cererea prin care a solicitat obligarea BEC la repararea situației discriminatorii a rămas fără obiect și de asemenea că renunță la capătul de cerere care viza obligarea BEC la emiterea unei hotărâri de interpretare unitară a Legii nr. 67/2004.
înalta Curte reține că, în mod corect prima instanță a apreciat că prin actele administrative contestate - adresele nr. 434/C/BEC din 23 mai 2012 și nr. 522/C/BEC din 30 mai 2012, precum și comunicatul nr. 23/CP/BEC din 28 mai 2012, pârâtul Biroul Electoral Central nu a făcut decât să transmită diverselor organisme implicate în procesul electoral, la solicitarea acestora, conținutul dispozițiilor legale incidente, respectiv a art. 3 alin. (3) și a art. 87 din Legea nr. 67/2004.
Prin urmare, în mod corect s-a stabilit că intervenția Biroului Electoral Central nu a fost făcută în scopul de a da o interpretare unitară dispozițiilor Legii nr. 67/2004, iar această interpretare să fie în contradicție cu dispozițiile constituționale, ci doar pentru a aduce la cunoștința solicitanților dispozițiile legale aplicabile în soluționarea problemelor evidențiate pe parcursul derulării procesului electoral.
în acest context, se apreciază că în cauză nu pot fi reținute elemente de nelegalitate care să fie de natură a atrage nulitatea acestora.
înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă cu privire la încălcarea de către instanța de fond a normelor procedurale privind necitarea în cauză a Consiliului Național pentru Discriminare, având în vedere, pe de o parte, că cererea de chemare în judecată a fost introdusă în contradictoriu cu Biroul Electoral Central, aceeași autoritate fiind și emitenta actelor administrative a căror anulare a fost solicitată, iar pe de altă parte, că în procesul civil aplicarea principiului disponibilității acordă părților posibilitatea delimitării cadrului procesual.
înalta Curte respinge și critica referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță, având în vedere că prin soluția pronunțată în temeiul art. 1,art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța a dat o dezlegare cu privire la legalitatea adreselor emise de Biroul Electoral Central și care au fost contestate de reclamantă, reținând că intervenția Biroului Electoral Central nu a fost făcută în scopul de a da o interpretare unitară dispozițiilor Legii nr. 67/2004, ci doar pentru a aduce la cunoștința solicitanților dispozițiile legale aplicabile în soluționarea problemelor evidențiate pe parcursul derulării procesului electoral.
Critica recurentei referitoare la împrejurarea că nu s-ar fi pus în discuție capătul de cerere privind daunele morale este, de asemenea, neîntemeiată, având în vedere că la termenul de judecată din data de 7 iunie 2012, când părțile au fost legal citate, reprezentantul reclamantei a susținut cererea astfel cum a fost formulată, împrejurare ce rezultă din practicaua sentinței nr. 3839 din 7 iunie 2012, Curtea respingând în mod legal și acest capăt de cerere, raportat la soluția cu privire la primele capete de cerere și a faptului că reclamanta nu a dovedit existența daunelor morale invocate.
în concluzie, pentru considerentele expuse și constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul declarat ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3545/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3488/2012. Contencios → |
|---|
