ICCJ. Decizia nr. 3545/2012. Contencios

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei.

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Primăria Comunei Afumați, constatarea nulității absolute a concursului pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei Afumați organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici în intervalul 26 octombrie 2010 -28 octombrie 2010, precum și constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 597/05 noiembrie 2010, emisă de Primarul Comunei Afumați.

în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că s-a înscris la concursurile pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei Afumați, organizate în intervalul 16-20 septembrie 2010, însă acest concurs nu a mai avut loc. Reclamantul a formulat două sesizări către președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și Președintelui comisiei de concurs, în urma cărora comisia de concurs a propus suspendarea procedurii de concurs și reluarea procedurii de organizare și desfășurare a concursului, potrivit art. 74 lit. b) din H.G. nr. 611/2008, iar la data de 22 septembrie 2010, ANFP a publicat pe site-ul instituției reluarea concursului pentru intervalul 26-28 decembrie 2010.

A mai arătat reclamantul că publicarea concursului în M. Of. este ilegală, deoarece acest concurs a reprezentat o reluare a concursului organizat de ANFP pentru ocuparea aceleiași funcții din intervalul 16-20 septembrie 2010, iar din cauza viciilor de procedură și a faptului că nu a avut cunoștință de bibliografia și tematica concursului, a refuzat participarea la concursul organizat de ANFP pentru ocuparea postului de secretar al comunei Afumați, în intervalul 26-28 octombrie 2010.

Prin cererea completatoare depusă la dosar, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul D.G., Primarul Comunei Afumați, solicitând constatarea nulității absolute a concursului pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei Afumați organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici în intervalul 16 septembrie 2010 - 20 septembrie 2010, precum și a tuturor actelor subsecvente acestuia, cu acordarea de daune în cuantum de 500.000 lei.

Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a invocat excepția litispendenței, excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 597 din 05 noiembrie 2010, excepția lipsei de obiect a capătului de cerere referitor la constatarea nulității concursului organizat în perioada 16 - 20 septembrie 2010, excepția autorității de lucru judecat în raport de dosarul al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și excepta admisibilității acțiunii, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta Primăria Comunei Afumați, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 5645 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici și a respins pe acest temei acțiunea formulată de reclamantul S.G.C. în contradictoriu cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Primăria Comunei Afumați, Primarul Comunei Afumați, D.G., T.M., obligând reclamantul către Primăria comunei Afumați la 3100 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că printr-o altă hotărâre, respectiv Sentința civilă nr. 4028 din 07 iunie 2011 pronunțată în dosar, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată, a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect și a obligat pe același reclamant la plata cheltuielilor de judecată către pârâții Primarul Comunei Afumați, D.A. și C.M..

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, în speță, prin sentința menționată s-a soluționat cererea de constatare a nulității absolute a concursurilor pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei Afumați organizate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici în intervalul 16 septembrie 2010 - 20 septembrie 2010 și respectiv, 26 octombrie 2010 - 28 octombrie 2010, precum și cererea de constatare a nulității absolute a Dispoziției nr. 597 din 05 noiembrie 2010 emisă de Primarul Comunei Afumați.

Apreciind că cererea anterioară a avut aceeași cauză, aceleași părți și același fundament juridic, instanța de fond a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 163 alin. (1) C. proc. civ.

3. Recursul declarat de reclamant

împotriva sentinței instanței de fond în termen legal a declarat recurs G.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

în esență, prin motivele de recurs dezvoltate recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut autoritatea de lucru judecat, în raport de soluția anterioară pronunțată în dosar, câtă vreme în acest din urmă dosar a fost invocată excepția litispendenței dintre cele două cauze, excepție ce a fost respinsă prin încheierea din 9 mai 2011. S-a reținut la acea dată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 163 C. proc. civ., pentru a fi soluționate împreună dosarul de față.

Recurentul a mai arătat că față de măsurile, respectiv soluțiile pronunțate în cele două dosare se constată că o instanță a reținut tripla identitate de obiect, cauză și părți, iar o alta a respins conexarea celor două dosare reținând tocmai că nu există identitate de cauză, ceea ce demonstrează contradicția evidentă dintre soluțiile adoptate de cele două instanțe.

în fine, recurentul, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, a mai arătat că în mod eronat s-a reținut autoritatea de lucru judecat prin hotărârea atacată, nefiind îndeplinite cerințele legale în acest sens, respectiv tripla identitate de părți, obiect, cauză.

4.Soluția și considerentele instanței de recurs.

Recursul este fondat.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a prevederilor legale aplicabile, incluzând art. 3041C. proc. civ., înalta Curte reține că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ., sens în care se va dispune casarea hotărârii atacate, drept consecință a admiterii recursului și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului aceleiași instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin sentința atacată, pronunțată în prezenta cauză, reclamantul S.G.C. a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de constatare a nulității absolute atât a (i) concursului pentru ocuparea funcției publice de Secretar al Comunei Afumați, organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici în intervalul 26-28 octombrie 2010, cât și a (ii) Dispoziției nr. 597 din 5 noiembrie 2010 emisă de Primarul Comunei Afumați prin care a fost numită T.M. în funcția publică de Secretar al Comunei Afumați.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici iar la data de 18 mai 2011 reclamantul-recurent și a modificat și completat cererea cu noi capete de acțiune, vizând acordarea de daune de 500.000 lei, și constatarea nulității absolute a concursului organizat în intervalul 16-20 septembrie 2011, fiind chemat în judecată în calitate de pârât și dl. D.G..

Instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat față de sentința nr. 4028 din 7 iunie 2011 pronunțată în dosar de aceeași instanță, reținând existenta identității de obiect, cauză juridică și părți.

Examinând această din urmă sentință, înalta Curte retine însă că deși demersul judiciar inițiat de același reclamant S.G., vizează, în esență, concursul de ocupare a funcției publice de conducere de secretar al Comunei Afumați, în intervalul 28 iunie - 30 iunie 2010, obiectul cererii de chemare în judecată este mult mai amplu și cuprinde, inter alia, solicitări concrete referitoare la corectarea lucrărilor ca și suspendarea oricărei forme de executare a Ordinului Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici privind suspendarea concursului.

Totodată diferă părțile chemate în judecată, cauza în dosar, fiind pronunțată în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și membrii comisiei de concurs, Lavinia Nemeș și alți 12 membri, Primarul Comunei Afumați și T.M..

Raportat la cele mai sus enunțate, înalta Curte apreciază că în sensul art. 1201 C. civ. nu subzistă autoritatea de lucru judecat reținută, în ciuda similaritătilor identificate între cele două cauze, fiind neîntrunită condiția vizând identitatea părților și nici chiar a obiectului celor două acțiuni.

Un argument adițional în acest sens îl reprezintă, astfel după cum a arătat și recurentul,împrejurarea că prin încheierea din data de 9 mai 2011, pronunțată chiar în dosar, a fost respinsă excepția de litispendență invocată în raport de dosar.

Cum litispendență presupune (i) existența a două cereri identice prin părți, obiect și cauză, anticipând autoritatea de lucru judecat și (ii) împrejurarea ca cererile identice să se afle pe rolul unor instanțe deopotrivă competente, este evidentă neconcordanța dintre soluțiile adoptate în cele două cauze.

Reținând așadar că nu se impunea admiterea excepției autorității de lucru judecat nefiind întrunită tripla identitate în sensul art. 1201 C. civ., înalta Curte, în temeiul art. 312 alin (3) teza I C. proc. civ., a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care a fost cercetat și analizat fondul cererilor reclamantului, urmând a fi dispuse toate măsurile apreciate ca necesare și utile, conform art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3545/2012. Contencios