ICCJ. Decizia nr. 3471/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Asupra recursului de față:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei.
I.l.Cadrul procesual.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 1892/59 din 28 decembrie 2011, reclamanta Asociația pescarilor "Banatul" Timișoara, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura București a solicitat anularea parțială a Ordinului MADR nr. 15/2011 art. 2 alin. (2) art. 6,art. 7', art. 8 alin. (1) pct. 2,5,6,7,8,9,10, art. 8 alin. (2), (3), (4), art. 10,art. 2 alin. (3) și Anexa 4,5,6 din ordin precum și anularea deciziei ANPA nr. 116/2011 și a Anexei nr. 1, susținând că actele în discuție cuprind condiții referitoare la practicarea pescuitului recreativ sportiv, ce sunt plasate în afara cadrului legal general reglementat de OUG 23/2008, HG 545/2010, HG 725/2010 și HG 1018/2008.
Totodată reclamanta a solicitat suspendarea efectelor actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
în motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și paguba iminentă arătând că a argumentat în detaliu nelegalitatea și contrarietatea actelor administrative atacate în raport cu prevederile cuprinse în OUG 23/2008, Legea 400/2005, HG 545/2010, HG 725/2010, OUG 26/2000, OUG 32/2008, Legea 219/1998, Legea nr. 23/1998.
Pârâtul MADR, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei iar în privința cererii de suspendare a arătat că aceasta nu a făcut dovada pagubei sau prejudiciul produs.
I.2. Hotărârea instanței de fond.
Prin încheierea pronunțată la data de 12 martie 2012 în Dosar Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociația pescarilor Banatul Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pentru a fi admisibilă cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, este necesar a fi întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care astfel poate fi prevenită. Cele două condiții definite expres la art. 2 alin. (1) lit. s) și t) din Legea nr. 554/2004 denotă caracterul de excepție al măsuri suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care sa fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei.
Curtea a reținut că, în cauză, reclamanta a invocat faptul că prin Ordinul MADR 15/2011 și prin decizia ANPA nr. 168/2011 au fost introduse dispoziții legale în afara cadrului instituit prin OUG 23/2008 devreme ce pentru activitatea de pescuit recreativ sportiv se impune ca o condiție prealabilă obținerea autorizației de pescuit recreativ sportiv în condițiile în care art. 23 alin. (1) din OUG 23/2008 nu face referire la această autorizație ca o condiție pentru exercitarea pescuitului recreativ sportiv.
Curtea a apreciat că deși, argumentele reclamantei se identifică drept cauză de nelegalitate ce urmează a fi analizată pe fondul cauzei, totuși a reținut că Ordinul MADR 15/2011 a fost emis în baza art. 9 alin. (1) din OUG nr. 23/2008 care statuează că accesul la resursele acvatice vii se reglementează pe baza normelor aprobate prin Ordin al MADR la propunerea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultura.
Instanța nu și-a însușit argumentele reclamantei în sensul că autorizația de pescuit este obligatorie pentru pescarii profesioniști, persoane fizice și juridice care desfășoară activități de pescuit comercial pe când pentru activitatea de pescuit recreativ sportiv este suficient permisul de pescuit reglementat de art. întrucât conform art. 9 alin. (3) din OUG nr. 23/2008 pe zona de pescuit recreativ sportiv nu poate fi eliberată decât o singură autorizație privind practicarea pescuitului recreativ sportiv or, nu poate fi vorba decât despre autorizația reglementată de art. 2 pct. 29 din OUG 23/2008 iar pe de altă parte, potrivit art. 23 alin. (2) din OUG 23/2008, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței pârâtul MADR a fost abilitat să stabilească prin ordin condițiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv a regulamentului și a modelelor permiselor de pescuit la propunerea ANPA.
în concluzie, Curtea a reținut că aparența de nelegalitate invocată de reclamantă pentru dovedirea cazului bine justificat nu poate fi reținută în cauză, astfel încât, a constatat că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea acestei condiții pentru a se dispune suspendarea executării actelor atacate. Celelalte argumente expuse de reclamantă vizând procedura de autorizare și tarifele percepute nu au fost analizate de instanță, considerând că țin de recunoașterea sau nu a dreptului pârâtelor de a emite acte administrative privind condițiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv ori obținerea autorizației de pescuit recreativ sportiv este prevăzută în însăși cuprinsul OUG 23/2008.
Referitor la condiția preveniri producerii unei pagube iminente, Curtea a constatat că reclamanta nu a făcut dovada măsurii în care este prejudiciată prin dispozițiile legale cuprinse în Ordinul MADR 15/2001 și decizia ANPA nr. 116/2011, în ceea ce privește obținerea autorizației de pescuit recreativ sportiv, cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a participat la o sesiune de eliberare a autorizației de pescuit recreativ sportiv, iar faptul că reclamantei nu i-a fost eliberată autorizația pentru zona de pescuit deținută anterior nu poate justifica îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente .
Pe de altă parte constatarea neîndeplinirii condiției privind cazul bine justificat face inutilă cercetarea condiției privind prevenirea unei pagube iminente întrucât din cuprinsul art. 14 alin. (1) Legea 554/2004 rezultă că pentru a se dispune măsura suspendării este absolut necesar a cele două condiții să fie îndeplinite cumulativ .
L3. Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, Asociația Pescarilor Banatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că o hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât prin dispozițiile atacate MADR a încălcat prevederile imperative ale art. 25 din O.U.G.nr. 23/2008.
A arătat recurenta că deși în art. 1 din OUG nr. 23/2008 alin. (3) se prevede că "prezenta ordonanță de urgență reprezintă cadrul general de reglementare, pe baza căruia se emite legislația secundară pentru sectorul pescăresc", în emiterea Ordinului nr. 15/2011 MADR a ignorat această prevedere, încălcând, de asemenea și dispozițiile OG nr. 26/2000 precum și prevederile art. 136 din Constituția României, Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 219/1998.
Astfel, art. 2 alin. (2) din Ordinul MADR nr. 15/2011 prevede că asociațiile de pescari sportivi pot elibera permise de pescuit recreativ/sportiv numai după obținerea autorizației de pescuit sportiv/recreativ, în timp ce OUG nr. 23/2008, statuează la art. 23 alin. (1) faptul că "prin pescuit sportiv/recreativ se înțelege pescuitul efectuat cu undița sau lanseta, în scop de agrement/performanță, pe baza unui permis nominal emis de către administratorul resurselor acvatice vii și eliberat de aceștia sau de asociațiile de pescari după caz.
A arătat, de asemenea că art. 7 din Ordinul contestat este nelegal întrucât ANPA nu este abilitată prin OUG 23/2008 să emită autorizații pentru asociațiile de pescari sportivi, singura sa atribuție fiind legată de emiterea și eliberarea permiselor de pescuit recreativ sportiv
Confirmarea celor de mai sus, a arătat recurenta a fost dată prin sentința civilă nr. 99/2011 a Curții de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin Decizia ICCJ nr. 1338 din 13 martie 2012 prin care a fost anulat Registrul de evidență a Asociațiilor de Pescuit Sportiv din România și obligată MADR la întocmirea altui registru în condițiile art. 25 alin. (1) din OUG nr. 23/2008. Rezultă, așadar că prin hotărârea pronunțată au fost anulate implicit și prevederile art. 7 din Ordinul nr. 15/2011, care se regăsesc și în demersul juridic inițiat de Asociația Pescarilor Banatul.
în ceea ce privește cazul binejustificat recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 8 alin. (1) din Ordinul MADR nr. 15/2011, pe care îl consideră ilegal, deoarece prin conținutul său, ANPA transferă obligațiile sale de administrator al resurselor acvatice vii către asociațiile de pescari sportivi, încălcându-se astfel dispozițiile art. 4 și art. 25 alin. (1) din OUG nr. 23/2008.
în ceea ce privește paguba iminentă, recurenta a susținut, în esență, că prin adoptarea dispozițiilor criticate activitatea Asociației este complet blocată, în sensul că investițiile au de suferit, la fel condițiile de pescuit sportiv/recreativ pentru cei 9000 de membrii ai asociației.
I. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Pescarilor Banatul a solicitat anularea parțială a Ordinului MADR nr. 15/2011 art. 2 alin. (2) art. 6,art. 7,art. 8 alin. (1) pct. 2,5,6,7,8,9,10, art. 8 alin. (2), (3), (4), art. 10,art. 2 alin. (3) și Anexa 4,5,6 din ordin precum și anularea deciziei ANPA nr. 116/2011 și a Anexei nr. 1, susținând că actele în discuție cuprind condiții referitoare la practicarea pescuitului recreativ sportiv, ce sunt plasate în afara cadrului legal general reglementat de OUG 23/2008, HG 545/2010, HG 725/2010 și HG 1018/2008.
Totodată reclamanta a solicitat suspendarea efectelor actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
De asemenea, art. 15 alin. (1) din aceeași lege, stipulează faptul că (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Rezultă, așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
în jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.
în cauza de față reclamanta a invocat faptul că prin Ordinul MADR 15/2011 și prin decizia ANPA nr. 168/2011 au fost introduse dispoziții legale în afara cadrului instituit prin OUG 23/2008, devreme ce pentru activitatea de pescuit recreativ sportiv se impune ca o condiție prealabilă obținerea autorizației de pescuit recreativ sportiv, în condițiile în care art. 23 alin. (1) din OUG 23/2008 nu face referire la această autorizație ca o condiție pentru exercitarea pescuitului recreativ sportiv.
înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a apreciat că aparența de nelegalitate invocată de reclamantă pentru dovedirea cazului bine justificat nu poate fi reținută în cauză.
Referitor la condiția preveniri producerii unei pagube iminente, înalta Curte retine că reclamanta nu a făcut dovada măsurii în care este prejudiciată prin dispozițiile legale cuprinse în Ordinul MADR 15/2001 și decizia ANPA nr. 116/2011 în ceea ce privește obținerea autorizației de pescuit recreativ sportiv cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a participat la o sesiune de eliberare a autorizației de pescuit recreativ sportiv, iar faptul că reclamantei nu i-a fost eliberată autorizația pentru zona de pescuit deținută anterior nu poate justifica îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente.
Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică, urmare a interpretării corecte a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, iar recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3488/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3479/2012. Contencios → |
|---|
