ICCJ. Decizia nr. 3531/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3531/2012
Dosar nr. 3820/2/2012
Şedinţa publică de la 14 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, următoarele:
- obligarea pârâtei să prezinte un înscris care să stipuleze că a respectat dispoziţiile sentinţei civile nr. 255 din 18 ianuarie 2011 pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 45833/3/2009, definitivă şi irevocabilă;
- obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 500 RON/zi de întârziere, de la data introducerii acţiunii şi până la prezentarea înscrisului care să stipuleze că a respectat dispoziţiile sentinţei civile menţionate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta era obligată să transmită la un evaluator autorizat dispoziţia din 12 februarie 2008 a Primăriei oraşului Pantelimon, potrivit sentinţei nr. 255 din 18 ianuarie 2011, însă până în prezent nu a emis niciun înscris care să stipuleze respectarea dispoziţiilor acestei hotărâri judecătoreşti.
2. Apărările pârâtei
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de obligare la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibilă, faţă de dispoziţiile art. 5802 şi 5803 C. proc. civ., susţinând că celelalte solicitări sunt neîntemeiate. Pârâta a arătat că nu a existat niciodată intenţia de a tergiversa soluţionarea dosarului de despăgubire nr. 39754/CC şi nici de a nesocoti sentinţa nr. 255/2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, invocând şi prevederile O.U.G. nr. 4/2012 prin care procedura de evaluare şi emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni, arătând că nu poate acţiona în afara cadrului legal instituit de acest act normativ.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 4011 din 14 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi acţiunea precizată, formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 255 din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 5220 din 08 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să înainteze dosarul aferent dispoziţiei de restituire din 12 februarie 2008 a Primăriei oraşului Pantelimon unui evaluator autorizat, în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului.
În speţă, în ceea ce priveşte prima măsură solicitată de reclamantă, respectiv obligarea autorităţii pârâte să emită un înscris în care să stipuleze executarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că nu se încadrează în ipotezele avute în vedere de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, în această procedură specială de executare instanţa poate dispune obligarea la plata amenzii şi a despăgubirilor de întârziere, dacă acestea sunt solicitate de reclamant.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii privind daunele cominatorii solicitate, invocată de pârâtă, prima instanţă a apreciat că nu poate fi primită, întrucât aceste daune, numite de reclamantă „daune cominatorii”, nu sunt întemeiate pe art. 5802 şi 5803 C. proc. civ., ci reprezintă despăgubiri pentru întârzierea executării sentinţei, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că cererea de obligare la plata acestor despăgubiri nu a fost susţinută de precizări şi dovezi din care să rezulte în ce constă efectiv prejudiciul de 500 RON/zi de întârziere pretins a fi fost cauzat de întârzierea executării, astfel că solicitarea reclamantei nu poate fi primită în cadrul procedurii de executare instituită de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamantei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B.M., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:
- instanţa nu a fost alcătuită conform dispoziţiilor legale, motiv de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) C. proc. civ., întrucât pricina a fost judecată de acelaşi magistrat care a pronunţat sentinţa nr. 255 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti prin care intimata a fost obligată să înainteze dosarul unui evaluator, sub sancţiunea penalităţilor de 500 RON/zi întârziere;
- în mod greşit a considerat prima instanţă că primul capăt de cerere, prin care s-a solicitat obligarea autorităţii pârâte să emită un înscris care să stipuleze executarea sentinţei nu s-ar încadra în dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
- s-a apreciat eronat că reclamanta nu a dovedit prejudiciul de 500 RON/zi cauzat de întârzierea executării, în cadrul procedurii instituită de art. 24 din Legea nr. 554/2004, deşi acelaşi judecător a admis daune cominatorii de 500 RON/zi întârziere, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, text care nu prevede obligaţia reclamantului de a-i motiva cererea de despăgubire, învederându-se că sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta a concluzionat că după 4 ani de judecată nu poate pune în executare sentinţa ce priveşte aplicarea dispoziţiei din 12 august 2008 a Primăriei Oraşului Pantelimon, solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Prima critică formulată de recurenta - reclamantă în temeiul art. 304 pct. 1 C. proc. civ. este nefondată, deoarece nelegala compunere a completului de judecată reglementată de acest text ca motiv de casare vizează ipoteza în care completul nu a fost compus de numărul de judecători prevăzut de lege sau cu toate organele prevăzute de lege (grefier, procuror) sau judecătorul nu avea voie să facă din complet, pentru că era incompatibil.
Soluţionarea unui proces între părţile care au mai fost judecate de acelaşi magistrat, într-o altă cauză, nu se încadrează în reglementarea prevăzută de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Art. 24 din Legea nr. 554/2004 invocat de recurenta - reclamantă drept temei al cererilor sale, vizează posibilitatea sancţionării conducătorului autorităţii administrative care nu a executat o hotărâre irevocabilă privind încheierea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, reclamantul având dreptul şi la despăgubiri de întârziere.
Recurenta - reclamantă din prezenta cauză nu a solicitat însă aplicarea amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea sentinţei nr. 25/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, ci „obligarea Comisiei Centrale să facă dovada că dosarul aferent dispoziţiei din 12 februarie 2008 a Primarului Comunei Pantelimon s-a trimis unui evaluator autorizat”, solicitare care nu poate avea drept temei textul indicat anterior, cum corect a constatat şi prima instanţă, nefiind vorba de o încălcare sau aplicare greşită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Daunele cominatorii solicitate de recurentă şi acordate prin sentinţa civilă nr. 25/2011 Curtea de Apel Bucureşti vizau sancţiunea aplicabilă autorităţii administrative pentru nerespectarea obligaţiei de a înainta evaluatorului dosarul recurentei, având şi scop diferit de despăgubirile de 500 RON/zi solicitate în prezenta cauză pentru întârzierea executării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, întemeiate pe art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi pentru care trebuia făcută dovada prejudiciului pe care aveau menirea să-l acopere.
În concluzie, instanţa de fond nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, nu a schimbat natura sau înţelesul lămurit şi neîndoielnic al acestuia, nefiind incidente nici prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurentă.
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei nr. 4011 din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2012. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 3593/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
