ICCJ. Decizia nr. 3593/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3593/2012
Dosar nr. 12222/2/2010
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 14 decembrie 2010, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea pârâtului V.P. de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, urmare verificărilor efectuate în Dosarele nr. P 408/06 din 27 aprilie 2009 şi nr. P 2773/05 din 22 ianuarie 2010, s-a constatat prin nota din 12 octombrie 2010 că pârâtul a avut gradul de maior şi funcţia de şef al Serviciului nr. AA din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Caraş - Severin, calitate în care a înaintat spre exploatare Inspectoratului Judeţean de Securitate Timiş mai multe materiale cu caracter antropozofic, traduse din volumele lui Rudolf Steiner, întemeietorul acestui curent filozofic idealist, cu pronunţat caracter anticomunist, ridicate în urma percheziţiei domiciliare de la numitul S.P.
De asemenea, s-a învederat că pârâtul a dispus reţinerea unei scrisori adresate de către titularul dosarului ataşatului cultural al Ambasadei S.U.A. la Bucureşti pentru postul de radio V.A. în care solicita un magnetofon şi a obţinut informaţii de la o sursă pe care ulterior le-a trimis spre exploatare Direcţiei 1, cu privire la angajaţi ai postului de radio E.L.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 4962 din 8 septembrie 2011, prin care a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului V.P. de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a considerat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, întrucât a avut gradul de locotenent în anul 1976, căpitan în anii 1983, 1985, 1986, maior în anul 1989 şi funcţia de şef al Serviciului nr. AA din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Caraş - Severin, iar în această calitate a dispus şi a întreprins măsurile informativ – operative menţionate în nota de constatare din 12 octombrie 2010.
Faţă de materialul probator administrat, s-a apreciat că, prin activităţile desfăşurate de pârât în scopul susţinerii regimului totalitar comunist au fost suprimate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv: dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 din Constituţia României din anul 1965 (secretul corespondenţei telefonice), coroborat cu art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul V.P., solicitând casarea hotărârii atacate ca nelegală şi netemeinică, urmând ca, pe fondul cauzei, să fie respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.
În primul motiv de recurs, pârâtul a susţinut că procedura de citare a sa a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art. 92 C. proc. civ., întrucât citaţia nu i-a fost comunicată personal şi nici nu a fost afişată anterior termenului de judecată, astfel că nu a avut posibilitatea să formuleze întâmpinare.
Prin următoarele două motive de recurs, formulate pe fondul cauzei, pârâtul a susţinut că este eronată concluzia primei instanţe privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât nu s-a ţinut seama de contextul local, social, cultural şi istoric în care şi-a desfăşurat activitatea şi limitările stabilite expres prin lege pentru dreptul la viaţă privată şi la exercitarea libertăţii de exprimare cu scopul apărării securităţii naţionale, ordinii publice sau moralităţii publice.
Pârâtul a învederat că, munca de securitate pe care a desfăşurat-o era reglementată prin acte normative de specialitate, cu caracter secret sau public, care au creat suportul legal pentru desfăşurarea activităţii de culegere de informaţii, iar prevederile acestora aveau caracter obligatoriu pentru angajaţii Securităţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul a invocat neîntemeiat vicierea procedurii de citare a sa pentru termenul din 8 septembrie 2011, la care a fost judecată pricina, constatându-se că, au fost respectate prevederile art. 92 C. proc. civ., prin comunicarea actului de procedură la data de 8 iunie 2011, în modalitatea afişării la domiciliul celui citat.
Criticile formulate pe fondul pricinii se dovedesc a fi neîntemeiate, întrucât instanţa a interpretat corect probele administrate şi dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată prin Legea nr. 293/2008, care au constituit temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.
Prin aceste dispoziţii legale a fost stabilită semnificaţia termenului de lucrător al Securităţii, ca fiind orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al securităţii sau al miliţiei cu atribuţii pe linie de securitate inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Faţă de definiţia legală a noţiunii de lucrător al securităţii, de gradele şi funcţiile obţinute de recurent în cadrul securităţii în perioada 1976 - 1989 şi de măsurile informativ - operative dispuse de acesta conform documentelor indicate în nota de constatare din 12 octombrie 2010, instanţa de fond a apreciat corect ca fiind întemeiată acţiunea pentru constatarea calităţii recurentului de lucrător al Securităţii.
Apărările din recurs privind caracterul preventiv al măsurilor dispuse şi întregul cadru legislativ în vigoare în perioada desfăşurării activităţii în cadrul organelor de securitate nu pot fi reţinute ca temei pentru modificarea soluţiei de admitere a acţiunii, dat fiind că, O.U.G. nr. 24/2008 are un alt obiect de reglementare, vizând deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă.
Astfel cum s-a reţinut în Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 pronunţată de Curtea Constituţională, prin acest act normativ nu s-a urmărit să se promoveze răspunderea juridică şi politică a unor persoane şi fără să se creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a unei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.P. împotriva sentinţei civile nr. 4962 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3531/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3594/2012. Contencios → |
|---|
