ICCJ. Decizia nr. 3542/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3542/2012
Dosar nr. 832/44/2010
Şedinţa de la 18 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin sentinţa nr. 248 din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi a admis în parte acţiunea, formulată de reclamanta N.R. în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Institutul Naţional de Statistică şi a respins ca fiind lipsită de interes cererea privind anularea Ordinului nr. 368 din 22 mai 2009 emis de Preşedintele Institutului Naţional de Statistică şi ca lipsită de obiect cererea privind reintegrarea reclamantei în funcţia de director executiv la Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea.
Totodată, Curtea de Apel a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile băneşti cuvenite pe perioada demiterii şi până la reintegrarea efectivă în funcţie, respectiv 22 mai 2009-08 iulie 2010 în sumă totală de 18.463 RON, conform adeverinţei din 07 iulie 2011 emisă de Institutul Naţional de Statistică - Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că măsura dispusă împotriva reclamantei a fost una lipsită de temei legal, fapt ce rezultă şi din emiterea ulterioară a ordinului nr. 1560 din 07 iulie 2010 prin care reclamanta este repusă în funcţia de director executiv la Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea.
Curtea de Apel a mai reţinut că printre instituţiile fundamentale ale statului şi care fac obiectul criticii de neconstituţionalitate a Legii de aprobare a O.G. nr. 37/2009 se identifică şi serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, prin raportare la art. 123 alin. (2) din Constituţie, conform căreia „Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale”.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că, urmare a emiterii ulterioare a ordinului nr. 1560 din 07 iulie 2010 prin care reclamanta este repusă în funcţia de director executiv la Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea, este lipsită de interes anularea ordinului nr. 368 din 22 mai 2009 emis de autoritatea pârâtă prin care s-a dispus demiterea reclamantei din funcţia de director executiv, precum şi solicitarea privind reintegrarea acesteia din funcţia din care a fost demisă.
3. Recursul pârâtului
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta Institutul Naţional de Statistică, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Institutul Naţional de Statistică, prin motivele de recurs, a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus acordarea despăgubirilor faţă de reclamantă, în condiţiile în care nu a anulat ordinul nr. 368 din 22 mai 2009 prin care aceasta a fost demisă din funcţia de director executiv.
În susţinerea recursului, recurentul a mai arătat că atâta vreme cât a fost respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind reintegrarea reclamantei, nu se mai impunea acordarea salariului corespunzător acestei perioade.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanţa de contencios administrativ competentă a fost legal învestită cu efectuarea controlului de legalitate al ordinului nr. 368 din 22 mai 2009 prin care recurentul-pârât Institutul Naţional de Statistică a dispus eliberarea reclamantei din funcţia publică de conducere de director executiv la Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea.
Unicul motiv de fond al actului administrativ atacat l-a constituit art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, toate celelalte dispoziţii legale menţionate în cuprinsul acestuia, justificând din punct de vedere formal măsura eliberării din funcţia publică dispusă.
Or, ca efect al pronunţării Deciziei nr. 1257 din data de 07 octombrie 2009 de către Curtea Constituţională, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 şi având în vedere că potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, legea de aprobare face corp comun cu ordonanţa la care aceasta se referă, actul administrativ examinat este lipsit de suportul dispoziţiilor legale pe care se fundamenta.
De altfel, însuşi pârâtul a confirmat că actul administrativ prin care reclamanta a fost destituită din funcţie, este nelegal, astfel că a dispus, prin ordinul nr. 1560 din 07 iulie 2010, reintegrarea reclamantei în funcţia de directori executiv la Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea.
În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că despăgubirile acordate reprezintă o măsură legală şi corectă, fiind o consecinţă a restabilirii cu caracter retroactiv a situaţiei anterioare în sensul obligării pârâtului la plata diferenţei între drepturile salariale ce le-a încasat efectiv şi drepturile salariale ce i se cuveneau dacă ar fi exercitat funcţia, din care a fost eliberată abuziv.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului referitoare la greşita acordare a drepturilor salariale pentru perioada în care reclamanta nu a exercitat funcţia de director executiv pe motiv ca nu s-a dispus anularea ordinului şi reintegrarea acesteia, în condiţiile în care la momentul soluţionării cauzei, reclamanta era repusă în funcţia de director executiv prin Ordinul nr. 1560 din 07 iulie 2010 emis de Institutul Naţional de Statistică.
II.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Institutul Naţional de Statistică împotriva sentinţei nr. 248 din 15 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3544/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3428/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
