ICCJ. Decizia nr. 3675/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3675/2012
Dosar nr. 1030/42/2010*
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea dedusă judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta SC J.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Prahova, anularea deciziei din 3 iunie 2010 emisă de D.G.F.P. Prahova prin care s-a i respins contestaţia împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere înregistrate din 25 februarie 2010 pentru suma totală de 1.562.962 RON, din care T.V.A. stabilită suplimentar de plată – 1.559.557 RON şi majorări de întârziere aferente T.V.A. – 3.395 RON şi, totodată, suspendarea actului administrativ-fiscal, respectiv Decizia de impunere nr. 1317 din data de 25 februarie 2010 până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a actelor administrative atacate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin sentinţa nr. 512 din 18 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 636/105/2008, faţă de SC J.C. SRL s-a deschis procedura generală a insolvenţei, iar la data de 6 februarie 2009 a fost admis planul de reorganizare judiciară a societăţii, plan care se derulează şi în prezent.
Organele de control au constatat că în perioada supusă inspecţiei fiscale, respectiv 18 aprilie 2008 – 31 decembrie 2009, societatea reclamantă nu a aplicat dispoziţiile referitoare la măsurile de simplificare prevăzute la art. 160 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003şi, în acest context, s-a imputat contribuabilului diferenţa dintre TVA dedusă şi TVA colectată, respectiv suma de 1.559.557 RON, la care s-au calculat majorări în sumă de 3.395 RON, întrucât în perioada de referinţă, societatea a colectat şi dedus T.V.A. ca orice altă societate comercială înregistrată în scopuri de T.V.A. care funcţiona în condiţii normale din punct de vedere fiscal şi anume fără să emită şi fără să primească facturile în regim de taxare inversă.
Reclamanta a criticat actele contestate, arătând că societatea, în calitate de beneficiar al livrărilor de bunuri şi al prestărilor de servicii efectuate de furnizorii săi, a înregistrat în evidenţele contabile documente legal întocmite (facturi) şi primite de la furnizori şi a făcut dovada că a plătit taxa pe valoarea adăugată înscrisă pe fractura furnizorului, că în perioada 18.04.2008 – 31.12.2009 T.V.A. corespunzătoare pentru care societatea a emis facturi către clienţii persoane juridice înregistrate în scopuri de T.V.A .a fost în sumă totală de 955.686 RON, iar T.V.A. corespunzătoare facturilor emise de furnizorii societăţii a fost de 2.515.243 RON, că în actul de control nu a fost corect evidenţiată şi delimitată TVA aferentă facturilor emise clienţilor persoane fizice care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA de clienţii persoane juridice care sunt înregistrate în scopuri de T.V.A.
A mai susţinut că în mod nelegal a fost suma imputată societăţii, în condiţiile în care pentru neaplicarea măsurilor de simplificare (taxare inversă) prevăzute la art. 160 din C. fisc. aflate în vigoare până la 31 decembrie 2009 nu au fost prevăzute sancţiuni şi, pe de altă parte, sancţiunea stabilită de inspecţia fiscală reprezintă o dublă impozitare pentru aceeaşi achiziţie de bunuri sau prestare de servicii.
A mai arătat reclamanta că la data de 25 februarie 2010 s-a dispus corectarea documentelor fiscale emise cu încălcarea măsurii de simplificare, corectare care presupune emiterea unor noi documente care să respecte condiţiile legale, la data la care măsurile au fost dispuse.
Reclamanta a apreciat că inspecţia fiscală nu a luat în considerare situaţia de fapt relevantă din punct de vedere fiscal constată, nu a determinat corect situaţia fiscală a societăţii, iar prin analiza efectuată nu s-au identificat şi avut în vedere toate circumstanţele edificatoare prezentate şi explicate, interpretând eronat aspectele relevante din punct de vedere fiscal, constatate.
Declinarea de competenţă
Prin sentinţa nr. 399 pronunţată în data de 30 septembrie 2010, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată de către pârâta D.G.F.P. Prahova şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta SC J.C. SRL, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comerciala şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză
Prin sentinţa civilă nr. 212 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC J.C. SRL, şi, în consecinţă, a anulat în parte decizia de impunere din 25 februarie 2010, decizia nr. 145 din 03 iunie 2010 privind soluţionarea contestaţiei formulate, Raportul de inspecţie fiscală, exonerând petenta de plata sumei de 1.559.557 RON, reprezentând obligaţia suplimentară de plată.
În motivarea acestei soluţii, prima instanţă a evocat raportul de expertiză contabilă, dispusă în cauză, cu referire în principal la următoarele concluzii:
Societatea a înregistrat şi înscris corect şi complet în evidenţele sale pentru perioada analizată, de la 1 septembrie 2006 până la 31 decembrie 2009,sumele privind T.V.A.;
Societatea, în calitate de persoană impozabilă, a îndeplinit condiţiile şi obligaţiile legale pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei stabilite de dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., pe baza documentelor legal întocmite (facturi), care justifică dreptul de deducere a taxei şi care au fost declarate în deconturile lunare de taxă pe valoare adăugată ale SC J.C. SRL.
Societatea, în calitate de beneficiar al livrărilor de bunuri şi al prestărilor de servicii efectuate de furnizorii săi, a înregistrat în evidenţele contabile documentele legal întocmite (facturi) şi primite de la furnizori şi a făcut dovada că a declarat şi plătit taxa pe valoarea adăugată înscrisă pe factura furnizorului.
SC J.C. SRL a înregistrat în evidenţele contabile documentele legal întocmite (facturi), cu respectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991, iar documentele care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate au fost cuprinse în decontul de taxă, depus după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de T.V.A. conform art. 153 din C. fisc.
Furnizorii societăţii au colectat şi declarat şi ei T.V.A.-ul transmis către societate.
În situaţia de faţă, deşi nu s-au respectat prevederile Legii nr. 571/2003 (C. fisc.) referitoare la măsurile de simplificare a T.V.A., bugetul statului nu a fost prejudiciat şi nici partenerii de afaceri nu au fost favorizaţi;
suma stabilită în sarcina societăţii reclamante prin actul administrativ fiscal contestat reprezintă o dublă impunere a taxei pe valoarea adăugată pentru care SC J.C. SRL avea obligaţia să aplice taxarea inversă, să nu facă plata taxei către furnizor/prestator.
nu au fost dispuse soluţii de către Comisia Centrală Fiscală la situaţiile în care aplicarea taxării inverse implică dificultăţi de încadrare a bunurilor sau serviciilor respective în prevederile art. 160 din C. fisc.
Societatea J.C. a procedat la emiterea facturilor de corecţie, acestea fiind înscrise în jurnalul de vânzări al societăţii în luna aprilie 2010.
Faţă de aceste concluzii, instanţa fondului a apreciat că într-adevăr a existat o culpă a petentei în nerespectarea dispoziţiilor aplicabile, însă bugetul de stat nu a fost prejudiciat în nici un mod; astfel, în condiţiile în care SC J.C. SRL ar achita suma de 1.559.557 RON solicitată de organul fiscal, fără a efectua corecţiile privind facturarea, s-ar achita încă odată o valoare ce a fost achitată atât de către furnizorii acestei societăţi, cât şi de SC J.C. SRL în calitatea sa de furnizor către terţi, ceea ce ar reprezenta o dublă impunere a taxei pe valoarea adăugată pentru care SC J.C. SRL ar avea obligaţia să aplice taxarea inversă şi să nu facă plata taxei către furnizor/prestator.
Curtea a concluzionat că în condiţiile în care neaplicarea măsurilor de simplificare nu a fost de natură a produce consecinţe asupra bugetului de stat T.V.A. fiind colectată, nu se impunea emiterea unei decizii de natură a realiza practic o dublă impunere cu consecinţe negative asupra societăţii aflată în reorganizare judiciară.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 212 din 28 iunie 2011 a formulat recurs pârâta D.G.F.P. Prahova, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a detaliat mecanismul de aplicare a măsurilor de simplificare, susţinând că societatea intimată avea obligaţia aplicării acestora, iar sancţiunea, în caz contrar, se realizează de către organele fiscale prin obligarea furnizorilor/prestatorilor la rectificare şi respectarea dispoziţiilor legale.
A arătat că în speţă nu poate fi vorba despre o dublă impunere, în condiţiile în care intimata a plătit TVA aferent facturilor societăţilor partenere şi nu bugetului, deducând ulterior suma plătită astfel.
A criticat faptul că instanţa de fond a trecut peste aspectul nerespectării legii de către intimată şi că şi-a însuşit în totalitate susţinerile acesteia şi concluziile raportului de expertiză contabilă, interpretând trunchiat dispoziţiile legale în materie.
Soluţia instanţei de recurs
Analizând criticile aduse hotărârii instanţei de fond de recurentă, actele şi lucrările dosarului ca şi prevederile legale aplicabile, inclusiv art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena fie modificarea, fie casarea hotărârii primei instanţe astfel că urmează a fi respins recursul declarat, pe temeiurile şi pentru considerentele în continuare arătate.
Se apreciază că instanţa fondului a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, raportat la situaţia de fapt, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente.
Astfel, potrivit art. 160 din Legea nr. 571/2003, „f urnizorii şi beneficiarii bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (2) au obligaţia să aplice măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol. Condiţia obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de T.V.A., conform art. 153. (…) (2) Bunurile şi serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare sunt: (…) b) bunurile şi/sau serviciile livrate ori prestate de sau către persoanele pentru care s-a deschis procedura de insolvenţă, cu excepţia bunurilor livrate în cadrul comerţului cu amănuntul; (3) Pe facturile emise pentru livrările de bunuri prevăzute la alin. (2) furnizorii sunt obligaţi să înscrie menţiunea «taxare inversă», fără să înscrie taxa aferentă. Pe facturile primite de la furnizori, beneficiarii vor înscrie taxa aferentă, pe care o evidenţiază atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Pentru operaţiunile supuse măsurilor de simplificare nu se face plata taxei între furnizor şi beneficiar. (…) (5) De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii/prestatorii, cât şi beneficiarii. În situaţia în care furnizorul/prestatorul nu a menţionat «taxare inversă» în facturile emise pentru bunurile/serviciile care se încadrează la alin. (2), beneficiarul este obligat să aplice taxare inversă, să nu facă plata taxei către furnizor/prestator, să înscrie din proprie iniţiativă menţiunea «taxare inversă» în factură şi să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3).”
Este incontestabil că, în condiţiile în care a fost deschisă procedura de insolvenţă faţă de intimata SC J.C. SRL, prin sentinţa nr. 512 din 18 aprilie 2008, aceasta avea obligaţia aplicării măsurilor de simplificare în temeiul dispoziţiilor art. 160 alin. (2) lit. b), în perioada 18 aprilie 2008-31 decembrie 2009.
Legea însă nu prevede nici o sancţiune pentru neaplicarea acestor măsuri, singura referire fiind conţinută de dispoziţiile pct. 82 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a C. fisc.:
„ (1) Condiţia obligatorie prevăzută la art. 160 alin. (1) din C. fisc., pentru aplicarea măsurilor de simplificare, respectiv a taxării inverse, este că atât furnizorul/prestatorul, cât şi beneficiarul să fie persoane înregistrate în scopuri de T.V.A. conform art. 153 din C. fisc., şi operaţiunea în cauză să fie taxabilă. Măsurile de simplificare se aplică numai pentru operaţiuni realizate în interiorul ţării astfel cum este definit la art. 1252 din C. fisc.
(3) În cazul livrărilor/prestărilor, prevăzute la art. 160 alin. (2) din C. fisc., inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii/prestatorii emit facturi fără taxă şi înscriu în factură menţiunea "taxare inversă". Taxa se calculează de către beneficiar şi se înscrie în facturi şi în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Contabil, beneficiarul va înregistra în cursul perioadei fiscale 4426 = 4427 cu suma taxei aferente.
(4) Înregistrarea contabilă 4426 = 4427 la cumpărător este denumită autolichidarea taxei pe valoarea adăugată, colectarea taxei pe valoarea adăugată la nivelul taxei deductibile este asimilată cu plata taxei către furnizor/prestator. Prevederile acestui alineat sunt valabile pentru orice alte situaţii în care se aplică taxare inversă.
(5) Persoanele impozabile cu regim mixt care sunt beneficiari ai unor achiziţii supuse taxării inverse, conform art. 160 din C. fisc., vor deduce taxa în decontul de taxă în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145, 146, 147 şi 1471 din C. fisc.
(6) Furnizorii/prestatorii care sunt persoane impozabile cu regim mixt vor lua în calculul pro-rata, ca operaţiuni taxabile, valoarea livrărilor/prestărilor pentru care au aplicat taxare inversă.
(7) Neaplicarea măsurilor de simplificare prevăzute de lege va fi sancţionată de organele fiscale prin obligarea furnizorilor/prestatorilor şi a beneficiarilor la rectificarea operaţiunilor şi aplicarea taxării inverse conform prevederilor din prezentele norme.
(8) În situaţia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate, constată că pentru operaţiunile prevăzute la art. 160 alin. (2) din C. fisc. nu au fost aplicate măsurile de simplificare prevăzute de lege, vor obliga beneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea înregistrării contabile 4426=4427 şi înregistrarea în decontul de taxă pe valoarea adăugată întocmit la finele perioadei fiscale în care controlul a fost finalizat, la rândurile de regularizări. ”
Din înscrisurile depuse în cauză, rezultă faptul că intimata a procedat la emiterea facturilor de corecţie, acestea fiind înscrise în jurnalul de vânzări al societăţii în luna aprilie 2010, situaţie necontestată, de altfel, de către recurentă.
De asemenea, raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză şi necontestat de către recurentă, evidenţiază faptul că:
intimata, în calitate de persoană impozabilă, a înregistrat în evidenţele contabile documentele legal întocmite (facturi şi primite de la furnizori, care justifică dreptul de deducere a taxei, a făcut dovada că au fost declarate în deconturile de taxa pe valoare adăugată lunare ale SC J.C. SRL şi a plătit taxa pe valoarea adăugată înscrisă în factura furnizorului;
intimata a înregistrat în evidenţele contabile documentele legal întocmite (facturi), cu respectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, iar documentele care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate au fost cuprinse în decontul de taxă, „depus după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de T.V.A. conform art. 153 din C. fisc.”;
intimata a înregistrat în rulajul creditor al contului 4427 „T.V.A. colectată” o valoare a T.V.A. conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare pentru livrările de bunuri şi prestărilede servicii efectuate şi, care au fost declarate în deconturile lunare de taxă pe valoare adăugată ale SC J.C. SRL;
Întrucât în perioada 18 aprilie 2008-31 decembrie 2009, pentru achiziţiile de bunuri şi servicii, respectiv livrări de bunuri şi servicii de/la către persoane juridice înregistrate în scopuri de T.V.A., SC J.C. SRL a procedat la deducerea şi respectiv la colectarea T.V.A., suma stabilită în sarcina societăţii reclamante prin actul administrativ fiscal contestat reprezintă o dublă impunere a taxei pe valoarea adăugată;
deşi nu s-au respectat prevederile Legii nr. 571/2003 (C. fisc.) referitoare la măsurile de simplificare a T.V.A., bugetul statului nu a fost prejudiciat şi nici partenerii de afaceri nu au fost favorizaţi.
Astfel, în condiţiile în care, potrivit argumentelor şi calculelor expertului, expuse în mod convingător, bugetul statului nu a fost prejudiciat, fiind deja colectată la bugetul de stat T.V.A. calculată şi impusă de către organele fiscale prin actul administrativ contestat, iar facturile de corecţie întocmite, faţă şi de dispoziţiile legale sus-citate, măsura fiscală criticată în prezenta cauză apare ca excesivă şi lipsită de bază legală.
Pentru aceste motive, apreciindu-se că nu există motive de reformare a sentinţei instanţei de fond, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Prahova împotriva sentinţei civile nr. 212 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3596/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3691/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
