ICCJ. Decizia nr. 3689/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3689/2012
Dosar nr. 860/36/2011
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 289/CA din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanţa - secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul S.V. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, având ca obiect obligaţia de a face şi, în consecinţă, a obligat pârâta la:
- Plata către reclamant a sumei de 4000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea a 4 bilete de tratament într-o staţiune balneoclimaterică pentru perioada 2006 - 2010, precum şi a sumei de 300 lei cu titlu de daune morale şi 328 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
- Efectuarea demersurilor cuvenite pentru restituirea către reclamant a următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- 1000 lei contravaloarea transportului urban în perioada 1 iunie 2006 - 1 iulie 2008;
- 1908 lei contravaloarea a 6 călătorii dus-întors pe C.F.R. clasa I pentru perioada 1 iunie 2006 - 1 iunie 2009 la tren accelerat;
- 188 lei contravaloare taxă pentru abonamentul radio şi TV pentru perioada 1 iunie 2006 - 1 noiembrie 2008;
- 371 lei contravaloarea transportului pentru perioada 1 iunie 2009 - 1 ianuarie 2010.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că reclamantului i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, calitate în care beneficiază de o serie de facilităţi care nu i-au fost oferite de către pârâtă.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs în termenul legal pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, arătând că va depune motivele de recurs printr-un memoriu separat.
Examinând actele şi înscrisurile dosarului, înalta Curte constată că recursul nu a fost motivat în termenul legal şi, în consecinţă, urmează a constata nulitatea acestuia.
Art. 3021 C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel";, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.";
Or, din examinarea înscrisurilor depuse, înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a formulat recurs la data de 8 noiembrie 2011, arătând că va depune motivele de recurs prin memoriu separat, fără, însă, a-şi îndeplini această obligaţie procesuală nici până la prezenta dată.
Sentinţa recurată i-a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 24 octombrie 2011, dată în raport de care termenul pentru depunerea motivelor de recurs s-a încheiat la 9 noiembrie 2011.
Art. 306 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care ar exista motive de recurs de ordine publică, ce pot fi invocate şi de către instanţă, din oficiu.
În cauză nu s-a constatat existenta unor motive de recurs de ordine publică şi nici nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a Ii-a C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 3021, Înalta Curte urmează a constata nul recursul formulat în cauză de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 289/CA din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa - secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3677/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3693/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
