ICCJ. Decizia nr. 3701/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3701/2012

Dosar nr. 15311/107/2011

Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanţii P.I.N., G.G.E.G., S.A.A.O., B.V.S., C.V.C.D., C.V.R.M., P.I.F., D.G.C.G., M.A.M., Ş.I.M.I., Ş.F.C., P.I.I., A.A.F., A.I.B., A.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. Bucureşti, obligarea acesteia la eliberarea, în favoarea reclamanţilor, a diplomelor de licenţă şi a suplimentelor la diplomă, ca urmare a absolvirii Universităţii „S.H.” - Facultatea de Psihologie - specializarea Psihologie, a diplomelor de absolvire a liceului depuse la dosarul de înscriere în cadrul pârâtei, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat au urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Psihologie, specializarea psihologie din cadrul Universităţii „S.H.”, promoţia 2009, fiindu-le eliberate în acest sens adeverinţe, că au susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, obţinând Titlul de Licenţiat în Psihologie şi că, în aceste condiţii, au dreptul la eliberarea diplomelor de licenţă, precum şi a suplimentelor la acestea.

Prin Sentinţa civilă nr. 120/CAF/2012 din 10 ianuarie 2012, Tribunalul Alba a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta funcţionează în temeiul legii, ca persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, drept care actele emise de aceasta intră în sfera celor emise de autorităţile publice centrale, în sfera celor emise de autorităţile publice centrale.

Iar fiind vorba de constatarea nesoluţionării în termenul legal al unei cereri de către o instituţie asimilată unei autorităţi publice centrale, în raport de prevederile 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine în primă instanţă Curţii de Apel Alba Iulia.

La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 143 din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale şi, în consecinţă, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluţionare, către Tribunalul Alba.

Curtea a arătat că, pe de o parte, pârâta, instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, este asimilată unei autorităţi publice locale, iar, pe de altă parte, obiectul acţiunii îl constituie un act asimilat actului administrativ unilateral, respectiv nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 2 alin. (2) şi art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Alba Iulia a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomelor de licenţă şi ale suplimentelor acestora, către reclamanţi, absolvenţi ai unui examen de licenţă.

Pârâta poate fi încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiţie orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea „S.H.” din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului, cu rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.

Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamanţi) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ. Această reglementare prevedea că, la nivel naţional, autonomia universitară se manifestă prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei care, printre altele, avea competenţa de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului şi de a-l suspenda din funcţie.

Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.

Potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speţă, Universitatea „S.H.” nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.

În mod evident, Universitatea „S.H.” din Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale.

În speţa de faţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menţionează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.”

Pentru stabilirea competenţei materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat anterior, iar, având în vedere rangul instituţiei pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii P.I.N., G.G.E.G., S.A.A.O., B.V.S., C.V.C.D., C.V.R.M., P.I.F., D.G.C.G., M.A.M., Ş.I.M.I., Ş.F.C., P.I.I., A.A.F., A.I.B., A.S. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. Bucureşti în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3701/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond