ICCJ. Decizia nr. 3708/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3708/2012
Dosar nr. 11671/2/2010
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 11671/2/2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.A.A. a solicitat anularea Deciziei nr. 107 din 2 noiembrie 2010, emisă de Centrul Naţional al Cinematografiei, prin care s-a dispus sancţionarea acesteia în baza Raportului comisiei de disciplină înregistrat sub nr. 16/CD din 2 noiembrie 2010, precum şi repararea pagubei cauzate şi reparaţii pentru daune morale, deoarece consideră că măsurile adoptate nu au fost luate în conformitate cu legea, iar procedura aferentă cercetării administrative a fost în mod flagrant încălcată.
A arătat reclamanta că se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, ca funcţionar public cu carieră în administraţia publică locală şi centrală, prin actul administrativ emis de Centrul Naţional al Cinematografiei şi prin hărţuirea şi presiunile exercitate de către persoanele care asigură managementul acestei instituţii pentru a demisiona din funcţia publică, iar în acest sens a solicitat repararea pagubei ce i-a fost cauzată şi plata prejudiciului cauzat şi a daunelor morale estimate la 74.200 RON, precum şi obligarea instituţiei publice la plata cheltuielilor de judecată pe care le angajează cu această acţiune.
A mai arătat reclamanta că îl consideră responsabil de prejudicierea imaginii personale prin obstrucţionarea activităţii pe care a desfăşurat-o în cadrul C.N.C. şi de sabotare în exercitarea prerogativelor de funcţie publică, pe dl. director general Ş.
A mai precizat că paguba ce i-a fost cauzată şi daunele morale pe care le-a estimat sunt în valoare de 74.200 RON. Criteriile luate în considerare la estimarea pagubei sunt:
- valoarea sumelor ce ar fi putut să le încaseze prin drepturi salariale, stimulente şi spor de gestionare fonduri structurale în cuantum de 75% din salariu, dacă ar fi continuat să-şi desfăşoare activitatea profesională în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în perioada august 2009 - noiembrie 2010 (16 luni) - suma estimată este 76.800 RON; această sumă se diminuează cu valoarea drepturilor salariale câştigate la C.N.C., în cuantum estimativ de 29.400 RON; paguba estimată este de 47.400 RON;
- parte din contravaloarea investiţiei efectuate din fonduri proprii pentru absolvirea masteratelor şi studiilor postuniversitare de perfecţionare pe care le-a realizat pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică - suma estimată este 6.800 RON;
- daune morale pentru presiuni exercitate, hărţuire, prejudicierea imaginii, distrugerea carierei în funcţia publică - 20.000 RON;
Total pagube şi daune morale estimate 74.200 RON.
La data de 6 iunie 2011, reclamanta a formulat o cerere precizatoare, în sensul unor completări la contestaţia ce face obiectul Dosarului nr. 11671/2/2010, ca urmare a unor documente depuse la dosar de către Centrul Naţional al Cinematografiei, în calitate de pârât.
Prin Sentinţa nr. 5006 din 12 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 107 din 2 noiembrie 2010 emisă de către pârâtă, a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate şi a respins cererea pârâtului privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în esenţă următoarele.
În fapt, prin Decizia nr. 107 din 2 noiembrie 2010 emisă de către pârât reclamanta, având funcţia publică de consilier superior treapta a treia, gradaţia 3, din compartimentul Buget Financiar-Contabil, a fost sancţionată cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de trei luni, sancţiune prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
În motivarea acestei decizii s-au reţinut următoarele:
Luându-se în considerare raportul comisiei de disciplină, înregistrat la data de 2 noiembrie 2010 cu privire la cercetarea faptelor imputate reclamantei, au fost reţinute ca fapte neîndeplinirea atribuţiilor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţine.
S-a reţinut că a fost constituită comisia de disciplină, a fost citată reclamanta în vederea audierii la data de 28 octombrie 2010, procedându-se la audierea separată atât a autoarei Sesizării nr. 3803 din 8 octombrie 2010, respectiv S.C., cât şi a reclamantei, reclamanta nedorind însă să răspundă întrebărilor adresate acesteia de către membrii comisiei de disciplină.
La data de 1 noiembrie 2010, comisia de disciplină s-a întrunit pentru a discuta abaterile disciplinare reţinute în sarcina reclamantei, avându-se în vedere la adoptarea deciziei atacată în prezenta cauză următoarele înscrisuri: Sesizarea nr. 3803 din 8 octombrie 2010, întâmpinarea reclamantei din 28 octombrie 2010, procesul-verbal de audiere atât a autoarei sesizării, cât şi a reclamantei în cauză.
În urma analizării acestor probe, membrii comisiei de disciplină au ajuns la concluzia că se impune reţinerea în sarcina reclamantei a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 188/1999, respectiv refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu.
Curtea a constatat din analiza raportului privind soluţionarea Sesizării nr. 3803 din 8 octombrie 2010 următoarele:
Obiectul sesizării adresată comisiei de disciplină cu privire la reclamantă a fost faptul că aceasta nu ar fi dus la îndeplinire sarcinile de serviciu şi nu şi-a însuşit atribuţiile ce-i revin din fişa postului, nu a dus la îndeplinire conform notei de serviciu din 4 octombrie 2010 emisă de autorul sesizării, director economic în cadrul pârâtului, preluarea dosarelor de executare silită şi continuarea activităţii de executare silită a operatorilor debitori la fondul cinematografic, atitudinea de respingere în rezolvarea problemelor şi o comunicare defectuoasă şi ostilă în relaţiile cu şefii ierarhici, părăsirea locului de muncă fără anunţarea şefilor ierarhici.
În continuare se menţionează în conţinutul acestui raport că în temeiul proceselor-verbale de audiere a autoarei sesizării şi a reclamantei, precum şi a altor probe aflate la dosar s-a ajuns la concluzia că în fapt reclamanta avea datoria să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu care îi revin în virtutea fişei de post, însă aceasta din urmă nu a reuşit să dovedească faptul că şi-ar fi îndeplinit aceste atribuţii, fapt care constituie abaterea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 188/1999.
În final, membrii comisiei de disciplină au propus aplicarea sancţiunii disciplinare a reducerii drepturilor salariale a reclamantei pentru refuzul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
De asemenea, analizând conţinutul sesizării adresată comisiei de disciplină la data de 8 octombrie 2010 de către S.C. în legătură cu abaterile reţinute în sarcina reclamantei, instanţa a constatat că directorul economic al pârâtului a semnalat că din data de 12 septembrie 2010, de când reclamanta a venit din concediul de odihnă, nu a dus la îndeplinire sarcinile de serviciu şi nu şi-a îndeplinit atribuţiile ce îi reveneau din fişa postului, în sensul că lucrările pe care ar trebui să le efectueze în baza fişei postului sunt făcute de alte persoane din instituţie, inclusiv de către colaboratori (de ex. facturile pentru chirii şi utilităţi).
De asemenea, autoarea acestei sesizări a mai semnalat faptul că la data de 4 octombrie 2010 reclamanta a primit nota de serviciu prin care i s-a solicitat preluarea dosarelor de executare silită şi continuarea procedurilor de executare pentru debitorii Fondului cinematografic.
Analizând motivele de nelegalitate invocate în prezenta acţiune, precum şi acelea invocate în timpul procedurii de cercetare disciplinare şi ulterior cu ocazia formulării unei proceduri prealabile împotriva deciziei obiect al acţiunii introductive, Curtea a constatat că sunt întemeiate motivele privind nelegalitatea modului în care a fost constituită comisia disciplinară în sensul nerespectării dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007 privitoare la declaraţia obligatorie în sarcina fiecărui membru al comisiei de disciplină, precum şi modul în care a fost reţinută abaterea disciplinară în sarcina reclamantei, cu referire la probele administrate pe durata procedurii disciplinare.
Cu privire la primul motiv de nelegalitate a actului atacat, instanţa a reţinut că anterior formulării sesizării care a stat la baza declanşării procedurii disciplinare, reclamanta a adus la cunoştinţa conducerii pârâtului o serie de neregularităţi în modul în care se efectuează implementarea unui sistem electronic de management al contractelor derulate prin intermediul pârâtului, precum şi referitor la modul în care i-au fost preluate o serie de documente în original din gestiunea sa fără întocmirea unui proces-verbal de predare-primire, documentele fiind preluate din dispoziţia directorului pârâtului, pentru a fi puse la dispoziţia domnului auditor G.I., precum şi cu privire la presupusa nelegalitate a modului în care au fost încheiate anumite proceduri de achiziţie publică, dar şi unor posibile nerespectări ale legii în executarea silită a creanţelor aparţinând pârâtului.
Astfel a reţinut Curtea că rezultă din notele de serviciu şi sesizările adresate în luna iunie 2010 atât conducerii instituţiei pârâte, cât şi domnului G.I., faptul că reclamanta a adus la cunoştinţa instituţiei pârâte posibile abateri disciplinare săvârşite de către această persoană, fie abateri disciplinare săvârşite în legătură cu încheierea contractelor aflate în gestiunea directă a reclamantei, conform fişei postului, împrejurări care puteau îndreptăţi la înlăturarea din cadrul comisiei de disciplină a acestei persoane pentru motivele prezentate anterior.
De asemenea, Curtea a constatat din rapoartele de evaluare periodică a reclamantei faptul că aceasta a obţinut calificative maxime din partea evaluatorului, respectiv directorul instituţiei pârâte, în plus reţinându-se că reclamanta încă de la data încadrării în cadrul pârâtului a avut o activitate care nu a prejudiciat activitatea normală a acestuia, nefiind dovedite susţinerile comisiei de disciplină în temeiul sesizării adresate acesteia.
Astfel, deşi sesizarea în cauză a făcut referire în esenţă la refuzul reclamantei de a-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile care îi reveneau în baza fişei postului însuşită de către aceasta, instanţa a reţinut că nu a fost prezentată în concret această abatere, fiind indicate susţineri generale, care nu se reflectă în actele care urmau a face dovada refuzului reclamantei de a-şi îndeplini aceste atribuţii.
În special instanţa a constatat că pârâtul nu a făcut dovada existenţei unor debite, a unor contracte de executat, respectiv a lipsei evidenţei mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar în perioada de referinţă a fişei postului reclamantei, respectiv a culpei acesteia în neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a lipsei de la serviciu a reclamantei, nefiind ataşate fişele de prezenţă care ar atesta această împrejurare, a consecinţelor care au decurs în defavoarea pârâtului din neîncasarea creanţelor acestuia din culpa reclamantei, a faptului că aceasta ar fi avut acces la toate documentele care atestau existenta unor debite şi a unor contracte menţionate în sesizarea adresată comisiei de disciplină.
De asemenea, s-a constatat că decizia de sancţionare a reclamantei nu conţine referiri concrete la descrierea faptei reţinută cu titlu de abatere disciplinară în sarcina reclamantei, ci doar cu caracter general, urmare doar a constatărilor generale ale comisiei de disciplină, împrejurare care constituie un motiv de nelegalitate a acestui act, fiind eludat scopul aplicării răspunderii disciplinare, respectiv de educare a funcţionarilor publici posibil vinovaţi de săvârşirea unor astfel de abateri.
Cu privire la celelalte motive de pretinsă nelegalitate invocate de către reclamantă, Curtea a reţinut că nu sunt întemeiate, având în vedere că a fost întocmit un proces-verbal de audiere a reclamantei, care a refuzat să îl semneze, referirea la art. 77 alin. (1), iar nu la alin. (2) din Legea nr. 188/1999 constituind o simplă eroare materială, iar neindicarea în cuprinsul actului atacat a instanţei competente să soluţioneze acţiunea în anulare neproducând o vătămare reclamantei, aceasta formulând prezenta acţiune în termenul legal, acţiunea fiindu-i analizată astfel cum a fost motivată.
Asupra capătului de cerere privind daunele materiale şi morale solicitate de către reclamantă, Curtea a reţinut că aceasta nu a făcut dovada unei legături de cauzalitate între întocmirea unui act nelegal de sancţionare de către pârât şi lipsirea reclamantei de diferenţele de salariu de care aceasta ar fi beneficiat dacă ar fi fost angajată în continuare, fără detaşarea în cadrul pârâtului, la Ministerul Finanţelor Publice, situaţie similară şi cu privire la contravaloarea investiţiilor pentru absolvirea masteratelor şi a studiilor postuniversitare de perfecţionare, le-ar fi realizat.
Cu privire la prejudiciul de imagine invocat de către reclamantă în cererea precizatoare, instanţa a apreciat că nu există o legătură de cauzalitate între producerea prejudiciului invocat şi anularea actului de sancţionare, aceasta invocând drept izvor al prejudiciului faptul că pârâtul ar fi împiedicat-o pe aceasta să îşi exercite atribuţiile, împrejurare care nu a făcut obiectul acţiunii, urmând a fi analizate exclusiv prejudiciile care ar fi putut deriva din emitere de către pârât a unui act de sancţionare în mod nelegal.
Cu privire la daunele morale pretinse de către reclamantă, instanţa a constatat că aceasta nu a reuşit să dovedească existenţa unui prejudiciu (prin emiterea actului de sancţionare) care să determine repararea materială.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs pârâtul Centrul Naţional al Cinematografiei.
În motivarea recursului formulat, recurentul-pârât a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că există motive întemeiate privind modul de constituire al comisiei de disciplină, reţinând în acest sens că nu există declaraţiile obligatorii ale membrilor acesteia, prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007.
Recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond şi în ceea ce priveşte însuşirea susţinerilor reclamantei cu privire la pretinse neregularităţi în implementarea sistemului integrat EXMAN, deşi aceste aspecte nu aveau legătură cu prezenta cauză, ca şi aspectele susţinute de reclamantă cu privire la presupuse nereguli ale programului de calculator, care ar fi putut genera conflicte de interese cu vreunul din membrii comisiei de disciplină.
Cu privire la reţinerea în cuprinsul hotărârii instanţei de fond cu privire la existenţa unor rapoarte de evaluare ale intimatei-reclamante anterioare aplicării sancţiunii disciplinare contestate, recurentul a susţinut că acestea vizau perioada de evaluare şi prima jumătate a anului 2010, perioadă în care reclamanta şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile.
Recurentul a susţinut că în mod greşit s-a reţinut prin sentinţa criticată faptul că reclamantei nu i s-a dat posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere, din înregistrarea audierii reclamantei de către comisia de disciplină rezultând că aceasta a refuzat să răspundă la întrebări.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.
Prin acţiunea de contencios administrativ formulată, intimata-reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 107 din 2 noiembrie 2010 emisă de recurentul-pârât prin care reclamanta, având funcţia publică de consilier superior treapta a treia, gradaţia 3 din compartimentul Buget Financiar-Contabil, a fost sancţionată cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de trei luni, sancţiune prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, neînsuşirea atribuţiilor ce îi revin din fişa postului, neîndeplinirea sarcinilor date în baza Notei de serviciu din 4 octombrie 2010 a directorului economic, privind preluarea dosarelor de executare silită şi continuarea activităţii de executare silită a operatorilor economici debitori la Fondul cinematografiei, atitudine de respingere în rezolvarea problemelor şi părăsirea locului de muncă fără anunţarea şefilor ierarhici.
Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei reţinând în esenţă că au fost încălcate dispoziţiile art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2005, în sensul că există o incompatibilitate în privinţa preşedintelui comisiei disciplinare, iar instituţia pârâtă nu a dovedit săvârşirea abaterilor disciplinare de către reclamantă în raport cu materialul probator administrat.
Recurentul-pârât, prin recursul formulat, nu a prezentat înscrisuri sau argumente noi, în criticile formulate, de natură să contrazică cele constatate de instanţa de fond, după verificarea şi interpretarea logică şi riguroasă a înscrisurilor depuse de părţi la dosar, raportate la prevederile legale aplicabile în cauză.
Prin urmare, se constată că în mod corect instanţa de fond a stabilit că nu a fost dovedită săvârşirea de către intimată a abaterilor disciplinare reţinute în sarcina sa prin decizia de sancţionare.
Astfel, în ceea ce priveşte refuzul intimatei-reclamante de a-şi îndeplini corespunzător atribuţiile prevăzute în fişa postului, se constată că recurentul-pârât nu a prezentat în concret şi nu a dovedit în ce constă această abatere.
De asemenea, recurentul-pârât nu a făcut dovada lipsei de la serviciu în perioada de referinţă, nefiind ataşate fişele de prezenţă sau alte documente care să ateste aceste absenţe, precum şi dovezi privind neîncasarea unor debite ca urmare a culpei intimatei.
În concluzie, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a dispus de către instanţa de fond anularea Deciziei nr. 107 din 2 noiembrie 2011 deoarece în cauză nu s-a probat săvârşirea abaterilor reţinute în sarcina intimatei conform art. 77 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată.
Astfel fiind, Înalta Curte, reţinând că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prima instanţă a aplicat corect legea la soluţionarea cauzei, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, va respinge recursul formulat ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Centrul Naţional al Cinematografiei împotriva Sentinţei nr. 5006 din 12 septembrie 20111 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3704/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3717/2012. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
