ICCJ. Decizia nr. 3717/2012. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3717/2012
Dosar nr. 1276/2/2011
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamanta SC E.I.C.O. SRL în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 14288 din 8 iulie 2010, solicitând ca prin hotărâre să se dispună anularea Procesului-verbal de constatare nr. 713 din 11 iunie 2010, emis de pârâtă, cu consecinţa anulării tuturor actelor subsecvente acestuia implicit a debitului stabilit în sumă de 192.014,33 RON şi obligarea pârâtului la achitarea sumei de 210.456,71 RON, exceptată de la plată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat la data de 14 iunie 2006 Contractul de finanţare nr. C3.40202370800204 având ca obiect proiectul cu titlu „înfiinţare pensiune turistică 3 flori în sat Sohodol, comuna Bran, judeţul Braşov", prin care s-a stabilit acordarea unui ajutor financiar nerambursabil, în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală SAPARD, România. În concret, pârâtul s-a obligat, prin acest contract, să acorde un ajutor financiar nerambursabil cu o valoare totală eligibilă de 709.200 RON, respectiv o valoare totală a finanţării nerambursabile de 354.600 RON, pentru înfiinţarea unei pensiuni turistice, în zona menţionată, în conformitate cu proiectul dezvoltat de noi.
Prin întâmpinarea formulată la data de 16 mai 2011, pârâtul a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 5559 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta SC E.I.C.O. SRL.
Curtea a reţinut în esenţă că obiectul cauzei este reprezentat pe de o parte de contestaţie împotriva Deciziei nr. 14288 din 8 iulie 2010, reclamanta solicitând anularea Procesului-verbal nr. 713 din 11 iunie 2010, a tuturor actelor subsecvente, implicit a debitului de 192.014,33 RON, iar pe de altă parte obligarea pârâtului la achitarea sumei de 210.456,71 RON, exceptată de la plată.
S-a apreciat că primul capăt de cerere trebuie respins ca fiind neîntemeiat, iar tranşele 1 şi 2 (în sumă de 192.014,33 RON) restituite întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate până la data de 30 aprilie 2010. Astfel, potrivit Contractului nr. C 3.40202370800204 din 14 iunie 2006, astfel cum a fost modificat prin acte adiţionale succesive, inclusiv prin Actul adiţional nr. 8/2010, reclamanta în calitate de beneficiar era obligată să finalizeze proiectul şi să depună ultimul dosar al cererii de plată (care va cuprinde toate documentele justificative şi toate autorizaţiile de funcţionare impuse de legislaţia în vigoare şi prin programul SAPARD) până la data de 30 aprilie 2010.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumelor exceptate la plata tranşelor 1 şi 2, respectiv a sumelor de 38.121 RON şi de 172.335,71 RON, Curtea a apreciat-o ca fiind neîntemeiată în raport de prevederile contractuale - art. 4 (1), art. 4 (2) din contract, dar şi art. 2, art. 3 şi art. 17 din anexa 1 la contract.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs SC E.I.C.O. SRL.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Recurenta din prezenta cauză a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON şi timbrul judiciar de 0,15, însă în raport de obiectul cauzei taxa judiciară de timbru datorată era în cuantum de 19,5 RON.
Cum dovada completării taxei judiciare de timbru nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citată cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de SC E.I.C.O. SRL împotriva Sentinţei nr. 5559 din 3 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3708/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3718/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
