ICCJ. Decizia nr. 3711/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3711/2012
Dosar nr. 2541/54/2011
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21 decembrie 2011 sub nr. 2541/54/2011, reclamanta RA Aeroportul Internaţional Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Dolj, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea Deciziei nr. 2 din 01 aprilie 2011 emise de Camera de Conturi Dolj până la soluţionarea Cauzei nr. 1463/54/2011 aflată pe rolul Curţii de Apel Craiova, având ca obiect anularea Deciziei nr. 2 din 01 aprilie 2011.
În motivarea cererii reclamantul, a arătat că prin cererea din data de 8 iulie 2011, ce face obiectul dosarului nr. 1463/54/2011 a formulat o sesizare împotriva Încheierii nr. VI 260 din 20 iunie 2011 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor a Curţii de Conturi şi a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate şi pe fond admiterea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 2 din 01 aprilie 2011.
În data de 3 mai 2011 a fost înregistrată la Curtea de Conturi a României sub nr. VI/40660 din 03 mai 2011, o contestaţie formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 2 din 01 aprilie 2011 emisă de Camera de Conturi Dolj privind înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în raportul de control nr. 421 din 28 februarie 2011, încheiat în urma acţiunii de verificare "Controlul situaţiei, evoluţiei şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat al unităţilor administrativ teritoriale", contestaţie ce a fost respinsă, ulterior formulând acţiune în instanţă.
S-a mai arătat că prin decizia atacată s-au dispus o serie de măsuri pe care reclamanta trebuie să le îndeplinească cu privire la recuperarea unor pretinse prejudicii ce ar rezulta din aplicare greşită a unor dispoziţii legale.
A susţinut că, s-a constatat plata sumei de 2.082.339,39 RON, suma considerată ca avans acordat executantului de lucrări pentru procurarea de materiale şi nejustificat la termenele legale, pentru care s-au calculat majorări de întârziere care au totalizat 322.267,63 RON.
În luna decembrie 2009, RA Aeroportul Craiova a efectuat plăţi executantului de lucrări SC A. SA Craiova în valoare de 2.589.979,44 RON, în baza facturilor nr. 100851 din 10 decembrie 2009 şi nr. 100854 din 22 decembrie 2009 şi a situaţiilor de lucrări, anexe la acestea.
Referitor la plata sumei de 2.082.339,39 RON, efectuată în luna decembrie 2009, a arătat că s-au reţinut că nu s-a solicitat beneficiarului de avans scrisoare de garanţie bancară şi că, tot în anul 2009 reclamanta a mai plătit, la începerea lucrărilor, în luna august, cu Ordinul de plată nr. 9 din 20 august 2009, suma de 1.337.000 RON, ce reprezintă 15 % din valoarea contractului, avans care s-a justificat până la finele anului.
În aceste condiţii, în anul 2009, regia a acordat executantului de lucrări avansuri în sumă totală de 3.419.339,39 RON, ce reprezintă 38,35% din valoarea contractului de 8.914.339,12 RON, mai mult decât limita de 15% prevăzută în anexa nr. 1 la H.G. nr. 264/2003.
A arătat că, la efectuarea plăţilor, în anul 2010, pentru lucrările executate în această perioadă, reclamanta nu a procedat, potrivit legii, la deducerea avansului acordat din sumele datorate. În acest sens s-a reţinut plata integrală a facturilor nr. 100795 din 18 mai 2010 (380.449,49 RON), nr. 100860 din 25 mai 2010 (125.594,17 RON), nr. 100883 din 21 septembrie 2010 (1.169.534,51 RON) şi faptul că reclamanta nu a procedat la recuperarea integrală a avansului acordat în anul 2009 (2.082.339,39 RON).
A mai susţinut că au fost încălcate prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 264/2003; art. 54 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 273/2006, pct. 218 (1) din OMFP nr. 1.752/2005 şi pct. 262 (1) din OMFP nr. 3.055/2009.
Pentru suma de 2.082.339,39 RON, plătită în avans şi nerecuperată în totalitate, s-au calculat, potrivit art. 54 alin. (10) din Legea nr. 273/2006 şi art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 264/2003, dobânzi care au totalizat 332.267,63 RON.
A mai precizat reclamanta că a achitat firmei de execuţie, SC A. SA Craiova, în baza Ordinului de plată nr. 9 din 20 august 2009, suma de 1.337.000 RON, reprezentând avans în cuantum de 15% din valoarea contractului, avans legal, care s-a justificat până la finele anului, situaţie reţinută şi în decizia în cauză.
Cu privire la suma de 2.082.339,39 RON, considerată tot un avans, a precizat că ea face parte din totalul de 2.589.979,44 RON plătiţi ca urmare a emiterii de către firma executantă a facturilor nr. 100.851 din 10 decembrie 2009 (170.952,3 RON) respectiv nr. 100.854 din 22 decembrie 2009 (2.419.027,14 RON), reprezentând contravaloarea materialelor procurate de aceasta din urmă, materiale intrate în proprietatea reclamantei, dar plasate în custodia SC A. SA Craiova, din lipsa spaţiului de depozitare, până la utilizarea lor efectivă în realizarea lucrărilor stabilite conform contract. În acest sens, s-au încheiat între RA Aeroportul Craiova în calitate de proprietar şi SC A. SA Craiova, în calitate de custode, procesele-verbale de custodie nr. 2.461 din 04 decembrie 2009 şi nr. 2.609 din 18 decembrie 2009.
A arătat că, în sprijinul ideii că suma sus-menţionată nu a constituit un avans ce trebuia recuperat ci o plată datorată firmei de execuţie, urmare a procurării materialelor este faptul că facturile emise de firma de executare în baza lucrărilor întreprinse pe parcursul anului 2010 au fost achitate integral de reclamantă.
A mai susţinut că, suma de 2.082.339,39 RON nu poate fi considerată ca avans în sensul H.G. nr. 264/2003, deoarece suma a fost eliberată ulterior achiziţionării materialelor de către firma de execuţie în baza facturilor sus-menţionate, neexistând obligaţiile aferente acordării unui avans, respectiv de solicitare a unei scrisori de garanţie bancară, de recuperare a sumei sus-menţionată, sau de stabilire majorări întârziere.
A arătat că, suma de 2.082.339,39 RON reprezintă o plată datorată şi nu un avans în sensul H.G. nr. 264/2003 şi faptul că penalităţile calculate, în cuantum de 332.267,63 RON, nu sunt datorate de părţile contractante.
A susţinut că, prin încheierea atacată, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor în cadrul Curţii de Conturi a României, nu oferă motive suplimentare faţă de cele expuse în Decizia 2 şi respectiv Raportul de control, reluând practic cele menţionate în cele două acte şi fără a efectua o analiză a susţinerilor efectuate de subscrisă.
Cu privire la pct. 7 din Decizie, referitor la indemnizaţia aferentă contractului de mandat a arătat că, organele de control au reţinut, în esenţă, că în anul 2010 directorul general al unităţii a beneficiat de o indemnizaţie brută lunară de 5.941 RON, deşi începând cu data de 01 iulie 2010 indemnizaţia, acordată prin lege, pentru funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 a fost diminuată cu 25% şi a totalizat 4.456 RON.
A susţinut că au fost încălcate astfel prevederile art. 31, lit. b) din O.U.G. nr. 79/2008, actualizată privind măsurile economice-financiare la nivelul unor operatori economici.
A arătat că organul de control a reţinut că astfel s-a creat un prejudiciu în sumă totală de 11.816 RON, reprezentând plăţi nete - 6.240 RON, contribuţii angajat - 2.670 RON, contribuţii angajator - 2.928 RON.
La data de 27 ianuarie 2012, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca netemeinică şi nelegală.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 129 din 24 februarie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Prin Decizia nr. 2 din 01 aprilie 2011, adoptată în temeiul Legii nr. 94/1992 şi a regulamentului aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Curţii de Conturi au fost dispuse măsuri obligatorii, pentru entitatea publică verificată, în vederea stabilirii întinderii prejudiciilor şi recuperării acestora, ca urmare a constatării existenţei unor abateri de la legalitatea utilizării unor alocaţii bugetare pentru desfăşurarea unor lucrări de reabilitare aeroport şi iluminat arhitectural/automatizare acces parcări, precum şi cu privire la regimul salarizării personalului.
Urmărind argumentele aduse de către petentă, instanţa de contencios administrativ a constatat că Decizia nr. 2/2011 apare a fi criticată atât pentru motive ce ţin de temeinicia actului administrativ, cât şi pentru motive ce ţin de legalitatea acestuia, prin prisma greşitei interpretării a dispoziţiilor legale ce caracterizează prejudiciile constatate.
În speţă, s-a reţinut că fiind vorba doar de aparenta nelegalitate a actului administrativ, în niciun caz nu poate fi pusă în discuţie examinarea şi soluţionarea unor aspecte ale fondului; ori aspectele invocate în sprijinul susţinerilor privind existenţa cazului bine justificat, constituie critici privind nelegalitatea Deciziei nr. 2/2011.
Pe de altă parte, instanţa de contencios administrativ a constatat că necesitatea asigurării unei protecţii jurisdicţionale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative, este recunoscută şi pe plan european, prin Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă şi României.
În opinia instanţei simplele susţineri făcute în conţinutul cererii de suspendare a executării actului nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispoziţiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2001 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt şi de drept, iar nu la afirmaţiile părţilor, iar dispoziţiile cu caracter de recomandare conduc spre analiza aparenţei de valabilitate a argumentelor juridice formulate de către titularul cererii de suspendare.
În ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţei existenţei unui prejudiciu iminent, definit de art. 2 alin. (1) lit. ş) LCA ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, instanţa de contencios administrativ a constatat că petenta, în cuprinsul cererii de suspendare, nu indică motive în fapt şi în drept privind îndeplinirea acestei condiţii.
Pe de altă parte, ca o cerinţă specială a prejudiciului, pe lângă caracterul de certitudine a producerii prejudiciului, dispoziţiile cu caracter de recomandare mai sus menţionate indică şi necesitatea ca executarea actului administrativ să fie de natură să creeze prejudicii grave şi dificil de reparat.
În speţă, s-a apreciat că actul administrativ a cărei executare se solicită a fi suspendată, indică necesitatea adoptării unor măsuri, fără ca luarea acestor măsuri să afecteze negativ bugetul entităţii verificate sau să constituie un factor perturbator asupra activităţii acesteia.
Recursul
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta RA Aeroportul Internaţional Craiova.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat în esenţă, următoarele:
- Arată recurenta că prin Decizia nr. 2 din 1 aprilie 2011 emisă de Camera de Conturi Dolj s-au dispus o serie de măsuri pe care recurenta trebuie să le îndeplinească cu privire la recuperarea unor pretinse prejudicii ce ar rezulta din aplicarea greşită a legii.
- Cu privire la suma de 2.082.339 RON, sumă considerată ca avans acordat executantului de lucrări pentru procurarea de materiale, nejustificat la termenele legale s-au calculat majorări de întârziere de 322,267,30 RON; se arată că s-a reţinut că nu s-a solicitat beneficiarului de avans, scrisoare de garanţie, în anul 2009, reclamanta a mai achitat, la începerea lucrărilor în luna august suma de 1.337.000 RON ce reprezintă 15% din valoarea contractului, avans care s-a justificat până la finele anului.
Arată recurenta că facturile emise de firma de executare în baza lucrărilor întreprinse pe parcursul anului 2010 au fost achitate integral şi conduc la ideea că suma nu a constituit un avans ce trebuia recuperat, ci o plată datorată firmei de execuţie, ca urmare a procurării materialelor.
- Cu privire la pct. 7 din Decizie, referitor la indemnizaţia aferentă contractului de mandat, organele de control au reţinut că în anul 2010, directorul general al regiei a beneficiat nelegal pe perioada iulie - decembrie 2010 de o indemnizaţie brută de 8.910 RON din care suma netă încasată a fost de 6.240 RON, diferenţa reprezentând-o contribuţiile sociale datorate de angajat, la care s-a adăugat suma de 2.928 RON contribuţii datorate de angajator.
Consideră recurenta că plăţile pentru remunerarea directorului general au fost efectuate în baza Contractului individual de muncă nr. 675 din 15 ianuarie 2009 încheiat între directorul general şi Casa Judeţeană Dolj. Anexa la acest contract este Contractul de mandat nr. 63 din 15 ianuarie 2009. Ambele contracte respectă toate condiţiile de valabilitate în vigoare inclusiv O.U.G. nr. 79/2008.
În consecinţă, a arătat recurenta sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Pârâta-intimată Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acestora ca nefondată.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate normele legale incidente în materie, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 2 din 1 aprilie 2011 emisă de Camera de Conturi Dolj în urma acţiunii de "control a situaţiei, evoluţiei şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat al unităţilor administrativ teritoriale" - efectuată la RA. Aeroportul Internaţional Craiova, s-au constatat abateri de la legalitate şi regularitate şi au fost dispuse măsuri pentru remedierea acestora.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând criticile reclamantei atât pentru netemeinicia actului administrativ cât şi motivele ce ţin de nelegalitate - ca fiind aspecte care privesc nelegalitatea Deciziei nr. 2/2011.
Se reţine că atât în cererea de chemare în judecată formulată la fond cât şi în cererea de recurs, reclamanta - recurentă arată motive de nelegalitate ale deciziei atacate fără a sublinia care dintre acestea reprezintă în opinia acesteia un caz de nelegalitate evident şi de asemenea fără a se critica în mod concret sentinţa de fond.
- Prin urmare, analizând condiţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că din motivele de nelegalitate invocate de recurentă, nu se poate reţine că caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind aspecte de fond care necesită probatorii în contradictoriu.
Potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992: "În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice analizate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii audiate".
- În ceea ce priveşte prejudiciul iminent - în accepţiunea art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se reţine că nici această condiţie nu este îndeplinită, neexistând un caz bine conturat de nelegalitate evidentă cu care nu se poate corela şi analiza această condiţie.
Dacă stabilirea exactă a întinderii prejudiciului provenit din cheltuielile efectuate fără suport legal, sunt în sarcina entităţii auditate, suspendarea executării unei astfel de decizii pentru a se preveni un prejudiciu iminent, devine un nonsens, având în vedere atribuţia Curţii de Conturi privind controlul legalităţii cheltuirii bunului public şi dispunerea de măsuri pentru recuperarea prejudiciului.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de RA Aeroportul Internaţional Craiova împotriva Sentinţei nr. 129/2012 din 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3707/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3719/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
