ICCJ. Decizia nr. 3772/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3772/2012
Dosar nr. 10258/2/2011
Şedinţa publică de la 27 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 649 din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea prin care reclamantul R.T.A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, solicita suspendarea executării hotărârii Colegiului de Conducere al D.I.I.C.O.T., prin care a fost acordat avizul cu privire la numirea în funcţia de procuror şef al Biroului de Combatere a Infracţiunilor de Violenţă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În şedinţa Colegiului de Conducere al D.I.I.C.O.T din 05 octombrie 2011 au fost supuse dezbaterii candidaturile depuse de reclamant şi de un alt procuror, A.A., pentru funcţia de procuror şef al Biroului de Combatere a Infracţiunilor de Violenţă, votul membrilor Colegiului fiind în sensul avizării nefavorabile a candidaturii reclamantului şi avizării favorabile a celeilalte candidaturi.
La data de 05 decembrie 2011, Consiliul Superior al Magistraturii a hotărât numirea d-nei procuror A.A. în funcţia respectivă (Hotărârea nr. 350/2011), la baza hotărârii stând recomandarea procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, avizul motivat al Colegiului de Conducere, referatul privind consultarea procurorilor biroului, precum şi alte acte.
Conform art. 21 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, numirea procurorilor în alte funcţii de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu recomandarea conducătorului direcţiei.
Conducătorul direcţiei consultă procurorii biroului pentru care s-a depus candidatura, cu respectarea confidenţialităţii opţiunilor, şi consemnează rezultatul într-un referat, semnat şi datat.
După consultarea procurorilor biroului, conducătorul direcţiei propune procurorului general solicitarea avizului consultativ al colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Avizul colegiului de conducere trebuie să fie motivat, pe baza elementelor privind competenţa profesională a candidatului şi a percepţiei pe care colegii o au asupra acestuia.
În cazul în care pentru aceeaşi funcţie au fost depuse mai multe candidaturi, conducătorul direcţiei, pe baza aprecierilor proprii, a rezultatelor consultării procurorilor şi a avizului motivat al colegiului de conducere, selectează una dintre candidaturi, pe care o înaintează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după însuşirea recomandării primite, formulează propunere motivată de numire în funcţie, pe care o transmite Consiliului Superior al Magistraturii, însoţită de candidatura depusă de procurorul selectat, precum şi de înscrisurile prevăzute la alin. (2), de avizul colegiului de conducere, de referatul privind consultarea procurorilor serviciului sau biroului, după caz, şi de recomandarea prevăzută la alin. (1).
Se reţine, deci, că avizul consultativ nu este un act juridic, întrucât nu dă naştere la drepturi şi obligaţii; în speţă, acest aviz reprezintă punctul de vedere al Colegiului de Conducere cu privire la candidaturile depuse, fiind o operaţiune administrativă, care nu produce efecte juridice, nesusceptibilă de executare.
Dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 se referă la suspendarea executării unui act administrativ, definit potrivit art. 2 lit. c) ca fiind actul emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, „care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Având în vedere că hotărârea Colegiului de Conducere priveşte adoptarea unui aviz consultativ, Curtea constată că dispoziţiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile, cererea de suspendare a executării acesteia nefiind admisibilă.
Faţă de soluţia pronunţată cu privire la excepţia inadmisibilităţii, se constată că nu mai este util a se analiza dacă reclamantul justifică un interes practic în susţinerea cererii de suspendare, faţă de emiterea actului administrativ de numire în funcţie a contracandidatului reclamantului, soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii presupunând calificarea actului dedus judecăţii şi verificarea condiţiilor de admisibilitate a acţiunii, aspect care are prioritate faţă de excepţia lipsei de interes.
Împotriva acestei sentinţe, precum şi a încheierii de şedinţă din 24 ianuarie 2012, în care s-au consemnat dezbaterile şi a fost amânată pronunţarea soluţiei şi care, oricum, face parte integrantă din hotărâre, a declarat recurs reclamantul, considerându-le netemeinice şi nelegale.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., se arată, în esenţă, că în mod greşit şi nemotivat a reţinut instanţa de fond lipsa caracterului administrativ al actului contestat şi a respins cererea de amânare a cauzei, formulată de reclamant în vederea invocării viciilor de legalitate ale actului contestat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a reiterat excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocând inexistenţa unui interes actual al reclamantului de a cere suspendarea executării actului contestat, în raport cu împrejurarea că postul pentru care recurentul-reclamant şi-a depus candidatura nu mai este vacantă, fiind ocupată de către o altă persoană, a cărei numire a fost dispusă prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 350 din 05 decembrie 2011.
Curtea apreciază că excepţia lipsei de interes este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât, la data formulării acţiunii, care este anterioară adoptării de către Consiliul Superior al Magistraturii a Hotărârii nr. 350 din 05 decembrie 2011, invocată de intimată, interesul reclamantului de a cere suspendarea actului contestat era actual.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , constituie „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
În cauză, aşa cum corect şi argumentat a reţinut prima instanţă, hotărârea Colegiului de Conducere al D.I.I.C.O.T., prin care a fost acordat avizul cu privire la numirea în funcţia de procuror şef al Biroului de Combatere a Infracţiunilor de Violenţă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, a cărei executare se cere a fi suspendată în cauză, nu constituie act administrativ, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citat, actului lipsindu-i aptitudinea de a produce, prin el însuşi, efecte juridice.
Documentul contestat de recurentul-reclamant este un act premergător Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 350 din 05 decembrie 2011, prin care s-a dispus numirea unei alte persoane în funcţia vizată de recurent, această din urmă hotărâre fiind actul administrativ de autoritate, creator de efecte juridice, a cărui contestare putea conduce la analizarea inclusiv a legalităţii actelor premergătoare emiterii sale; cum nu acest act a fost contestat de către recurentul-reclamant, în mod corect a reţinut prima instanţă că acţiunea sa este inadmisibilă.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la greşita respingere de către prima instanţă a cererii reclamantului de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea invocării viciilor de legalitate ale actului contestat, instanţa de judecată reţinând în mod corect că amânarea judecăţii nu se impunea în raport cu împrejurarea că pricina urma să fie soluţionată sub aspectul excepţiei de inadmisibilitate, a cărei analizare este limitată la calificarea actului dedus judecăţii şi verificarea condiţiilor de admisibilitate a acţiunii.
Ca o consecinţă a celor reţinute mai sus cu privire la temeinicia şi legalitatea hotărârii recurate, apare ca fiind neîntemeiat şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., urmând ca recursul să fie respins iar sentinţa atacată să fie menţinută, ca fiind temeinică, legală şi suficient motivată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de interes.
Respinge recursul declarat de reclamantul R.T.A. împotriva sentinţei nr. 649 din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2012. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 3797/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
