ICCJ. Decizia nr. 3803/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3803/2012
Dosar nr. 2220/1/2012
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, P.F.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, a formulat contestaţie împotriva hotărârii din 28 decembrie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, organizat la data de 25 martie 2012, hotărâre prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concurs pentru lipsa evaluării activităţii profesionale.
Prin hotărârea din 28 februarie 2012 Comisia de organizare a concursului de promovare a respins cererea de înscriere la concurs formulată de P.F.A., procuror în prezent detaşat la Consiliul Superior al Magistraturii, apreciind că recurentul nu are nicio evaluare a activităţii profesionale conform legii.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat contestaţie, iar prin hotărârea din 8 martie 2012 secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de P.F.A., menţinând ca legală şi temeinică hotărârea comisiei de concurs.
Prin hotărârea din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de P.F.A., procuror în prezent detaşat la Consiliul Superior al Magistraturii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul a reţinut că P.F.A. a urmat cursurile I.N.M. în perioada 1 octombrie 2005 - 1 septembrie 2007, fiind numit procuror stagiar la data de 1 septembrie 2007, iar la data de 26 ianuarie 2009 a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov prin decretul prezidenţial din 26 ianuarie 2009.
Plenul a constatat că începând cu data de 01 mai 2009, prin hotărârea din 30 aprilie 2009 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, P.F.A. a fost detaşat la Ministerul Afacerilor Externe, pe o perioadă de 1 an, iar ulterior, din 1 mai 2010 a fost detaşat pentru o perioadă de trei ani la aceeaşi instituţie, conform hotărârii secţiei pentru procurori din 22 aprilie 2010. De la data de 01 ianuarie 2012 prin hotărârea din 12 decembrie 2011 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, P.F.A. a fost detaşat la Consiliul Superior al Magistraturii.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat dosarul profesional al contestatorului şi a reţinut că activitatea sa profesională desfăşurată în funcţia de procuror a fost analizată doar pe perioada stagiaturii, însă această perioadă specifică perioadei de stagiu nu se confundă cu evaluarea propriu-zisă a activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor definitivi.
S-a reţinut că activitatea desfăşurată de contestator în funcţia de procuror nu a putut fi analizată decât pe parcursul stagiaturii, întrucât acesta nu a desfăşurat efectiv funcţia de procuror definitiv decât pentru o perioadă de 3 luni şi 2 zile, fiind detaşat în timp ce se afla în cursul primei perioade de evaluare prevăzute de lege, respectiv în intervalul de 2 ani de la numirea ca procuror definitiv.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că în condiţiile în care începând cu data de 01 mai 2009 contestatorul a fost detaşat la alte instituţii decât instanţele şi parchetele, sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 25 alin. (12) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, concluzionând faptul că procurorul contestatar, deşi nu a fost sancţionat disciplinar şi are vechimea necesară pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie, nu are nicio evaluare a activităţii profesionale, care să fie conformă cu dispoziţiile legale în materia evaluării magistraţilor.
Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 15 martie 2012 a declarat recurs P.F.A. considerând că soluţia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală şi netemeinică întrucât, pe de o parte, instituie o adevărată sancţiune prin restrângerea adusă dreptului de a participa la examenul de promovare în funcţii de execuţie pentru o durată mare de timp, iar pe de altă parte, constituie o măsură discriminatorie.
Cu privire la dreptul de a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie a procurorilor care au fost numiţi în funcţie de mai mult de doi ani şi care nu au fost evaluaţi.
Recurentul apreciază că, în raport de dispoziţiile art. 44, 58 din Legea nr. 303/2004, art. 6 din H.G. nr. 868/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agentului Guvernamental pentru C.E.D.O., art. II din Legea nr. 24/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor şi de concluziile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 15 noiembrie 2011, pe perioada detaşării nu se pierde calitatea de procuror şi nu se pierd drepturile ori obligaţiile corelative, inclusiv dreptul de a fi evaluat şi de a promova.
O altă interpretare ar fi de natură să conducă la transformarea detaşării într-o sancţiune, deşi orice sancţiune trebuie să fie expres şi limitativ prevăzută de lege.
În cazul de faţă, consideră recurentul că o asemenea sancţiune o reprezintă interzicerea dreptului de a promova la un Parchet aflat pe o treaptă a ierarhiei pentru o perioadă mare de timp şi abia la împlinirea unei vechimi de aproximativ 13 ani în magistratură.
Pe de altă parte, în situaţii identice, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a statuat în mai multe rânduri că dacă lipsa evaluării nu îi este imputabilă procurorului, acesta nu poate fi sancţionat (în acest sens, Hotărârile Plenului nr. 742/2007 şi nr. 6/2007).
Cu privire la existenţa unei situaţii discriminatorii
Principiul egalităţii sau nediscriminării constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o situaţie identică au dreptul la un tratament identic, principiul consacrat de O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, art. 16 alin. (1) din Constituţie dar şi de toate tratatele şi documentele internaţionale de protecţie a drepturilor omului (art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În cauză, se susţine că ar fi aplicabil principiul egalităţii de tratament juridic, potrivit căruia persoanele care se regăsesc într-o situaţie identică au dreptul la tratament identic şi că evaluarea activităţii profesionale nu îi este imputabilă.
Dimpotrivă, evaluarea activităţii profesionale a fost făcută în cadrul unităţii în care a fost detaşat, iar de fiecare dată calificativul acordat a fost „foarte bine”, iar pentru înscriere la examenul de promovare a făcut dovada ultimei evaluări a activităţii profesionale „foarte bine”.
Pentru că dispoziţiile Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 324/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu prevedea o procedură de evaluare a activităţii magistraţilor detaşaţi, pe perioada detaşării, atunci evaluarea activităţii recurentului în cadrul Agentului guvernamental pentru C.E.D.O. a fost în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare.
A fost invocată o situaţie identică când Înalta Curte a admis recursul petentei împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de respingere a înscrierii la concursul de promovare în funcţii de execuţie, apreciindu-se că lipsa evaluării profesionale nu îi este imputabilă petentei, iar prin interzicerea participării sale la examenul de promovare, principiul egalităţii a fost încălcat.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Recurentul a atacat hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 15 martie 2012, apreciind că în mod nelegal i s-a respins cererea de participare la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 25 martie 2012, întrucât îndeplineşte cerinţa privind evaluarea activităţii profesionale.
Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare, judecătorii şi procurorii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
-să fi obţinut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare;
-să nu fi fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani;
-să îndeplinească condiţiile minime de vechime (5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror pentru promovarea în funcţia de judecător la tribunal sau procuror la parchetul de pe lângă tribunal, 6 ani vechime pentru promovarea în funcţia de judecător la curtea de apel sau procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel şi 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cauză, recurentului i-a fost respinsă cererea de participare la examenul de promovare în funcţia de execuţie pe motiv de lipsă a evaluării.
Acesta a fost numit în funcţia de procuror prin decretul Preşedintelui României din 26 ianuarie 2009 iar prin hotărârea secţiei pentru procurori din 30 aprilie 2009 a fost detaşat la Ministerului Afacerilor Externe. Din 1 ianuarie 2012 recurentul a fost detaşat la Consiliul Superior al Magistraturii şi în aceste condiţii, pentru că a desfăşurat activitatea de procuror numai pentru o perioadă de 3 luni şi 2 zile, acestuia nu i-a fost întocmită evaluarea activităţii profesionale conform art. 39 din Legea nr. 303/2004 şi Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor.
Conform art. 39 din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare: „(1) Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă, judecătorii şi procurorii sunt supuşi la fiecare 3 ani unei evaluări privind eficienţa, calitatea activităţii şi integritatea, obligaţia de formare profesională continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare; (2) Prima evaluare a judecătorilor şi procurorilor se face la 2 ani de la numirea în funcţie; (3) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se face de către comisii constituite prin hotărâre C.S.M.”.
Referitor la criticile din motivele de recurs ce vizează restrângerea dreptului de a participa la examenul de promovare în funcţii de execuţie, se constată că acestea sunt nefondate.
Într-adevăr, potrivit art. 58 alin. (3), teza I din Legea nr. 303/2004 „Pe perioada detaşării, judecătorii şi procurorii îşi păstrează calitatea de judecător sau procuror şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detaşat”.
Însă, această dispoziţie legală nu poate fi interpretată în sensul că pe perioada detaşării nu se pierde nici dreptul de a fi evaluat şi de a promova. O dovadă în acest sens este chiar art. 25 alin. (12) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007, modificată şi completată care prevede că: „Evaluarea judecătorilor şi procurorilor detaşaţi la alte instituţii decât instanţele sau parchetele se face potrivit prezentului regulament, după încetarea detaşării, la împlinirea a 3 ani de activitate efectivă ca judecător sau procuror, prin cumularea perioadei anterioare detaşării cu perioada ulterioară acesteia”.
O asemenea interpretare nu poate conduce, aşa cum susţine recurentul, la transformarea instituţiei detaşării într-o sancţiune, deoarece interpretarea este conformă cu scopul stabilit de lege pentru evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, respectiv verificarea îndeplinirii criteriilor de performanţă şi de competenţă profesională (eficienţă, calitatea activităţii de judecător sau procuror, integritate, obligaţia de formare profesională continuă, absolvirea unor cursuri de specializare), iar în cazul în care procurorul sau judecătorul este detaşat la alte instituţii verificarea acestor criterii nu este posibilă.
Recurentul a invocat şi faptul că lipsa evaluării nu îi este imputabilă şi a făcut trimitere la situaţii identice când Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că procurorii care au fost numiţi în funcţie de mai mult de doi ani, dar a căror activitate profesională nu a fost evaluată din motive neimputabile acestora, pot participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie, dar aceste susţineri sunt nefondate.
Mai întâi, în legătură cu aceste susţineri, nu se poate aprecia că lipsa evaluării nu i-ar putea fi imputabilă, având în vedere că detaşarea de 1 an, şi ulterior, de 3 ani la Ministerul Afacerilor Externe s-a făcut cu acordul acestuia, iar la momentul exprimării acordului erau în vigoare dispoziţiile Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007 care prevedeau indicatorii de evaluare a performanţelor profesional pentru procurori, dispoziţii care nu puteau fi aplicabile acestuia prin detaşarea la Ministerul Afacerilor Externe.
În al doilea rând, recurentul se referă la situaţii identice în care Consiliului Superior al Magistraturii ar fi aprobat participarea la examenul de promovare, însă, situaţiile nu sunt identice pentru că în acele cazuri nu a fost efectuată evaluarea chiar din motive neimputabile procurorilor numiţi în funcţie şi nu pentru că şi-ar fi exprimat, de exemplu, acordul pentru a fi detaşaţi în cadrul altor autorităţi, ci pentru că deşi desfăşurau efectiv activitatea de procuror şi erau numiţi de mai mult de 2 ani în funcţie, comisia de evaluare nu a procedat la evaluarea activităţii acestora.
Nici susţinerile recurentului legate de faptul că prin soluţia adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii s-ar crea o situaţie discriminatorie nu pot fi primite.
Aşa cum chiar recurentul a arătat, principiul nediscriminării sau egalităţii constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o situaţie identică au dreptul la un tratament identic, fără ca egalitatea să însemne uniformitate şi este consacrat de documente normative interne şi internaţionale.
Aşa cum s-a arătat anterior, recurentul nu se află într-o situaţie identică cu cea a procurorilor care nu au fost evaluaţi la peste 2 ani de la numirea în funcţie deoarece recurentul, prin detaşarea la Ministerul Afacerilor Externe şi ulterior la Consiliul Superior al Magistraturii nu a desfăşurat activitatea specifică de procuror şi astfel nu se puteau evalua indicatorii performanţelor profesionale, în schimb procurorii, deşi desfăşurau activitate specifică, din motive neimputabile nu au fost evaluaţi.
Mai mult, dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentului şi ar fi acceptată participarea sa la examenul de promovare abia atunci s-ar crea o situaţie discriminatorie faţă de procurorii care au desfăşurat activitatea specifică şi au fost admişi la examenul de promovare.
În privinţa deciziei nr. 4166/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nici situaţia de fapt avută în vedere în acea cauză nu este identică cu cea a recurentului deoarece, în acea cauză, recurenta a fost detaşată la o altă instituţie după împlinirea termenului de 2 ani în care trebuia să-i fie evaluată activitatea desfăşurată efectiv în funcţia respectivă şi s-a considerat că neefectuarea evaluării nu îi este imputabilă.
Nu poate fi avută în vedere nici susţinerea recurentului privind evaluarea depusă la Consiliul Superior al Magistraturii şi care a fost efectuată în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, întrucât nu prezintă relevanţă dispoziţiile Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 324/2005, dispoziţii care nu mai erau în vigoare la momentul numirii în funcţia de procuror a recurentului sau la momentul detaşării sale la Ministerul Afacerilor Externe şi nici cele ale art. 6413 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (devenit după republicare, Legea nr. 317/2004 în M. Of. nr. 628/1.09.2012 - art. 72) care se referă la evaluarea inspectorilor judiciari în baza unor proceduri speciale, derogatorii de la procedura de evaluare a judecătorilor şi procurorilor.
Apreciind că hotărârea din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de P.F.A. împotriva hotărârii din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3800/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3804/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
