ICCJ. Decizia nr. 3776/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3776/2012
Dosar nr. 231/35/2010*
Şedinţa publică de la 27 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 177/CA din 19 septembrie 2011, rejudecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, obligând-o pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, pe baza probelor administrate, că reclamantul s-a născut la data de 8 octombrie 1943, în localitatea Stalin (Braşov), după ce, în anul 1942, familia acestuia se refugiase, din motive etnice, din Ardealul de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi şi, deci, nu a fost supus unor persecuţii etnice; de asemenea, arată recurenta, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. II din Legea nr. 296/2009.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate, respectiv „Extras din Indexul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria”, eliberat de Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale şi declaraţia martorului J.T., că intimatul-reclamant s-a născut, în localitatea Braşov, în timpul refugiului familiei sale din teritoriul ocupat de statul ungar.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, intimatul-reclamant a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999.
Critica recurentei referitoare la inaplicabilitatea în speţă a prevederilor art. II din Legea nr. 296/2009 nu poate fi supusă analizei în prezenta cauză, acest aspect fiind tranşat irevocabil prin Decizia nr. 650 din 3 februarie 2011 a ÎCCJ - SCAF, în temeiul căreia instanţa de fond a procedat la rejudecarea cauzei, pronunţând hotărârea atacată în dosarul de faţă.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva Sentinţei nr. 177/CA din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3777/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3688/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
