ICCJ. Decizia nr. 3779/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3779/2012
Dosar nr. 283/2/2011
Şedinţa publică de la 27 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 5646 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul G.G., şi a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetăţean român sau cetăţean străin, care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanţe şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională; acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
De asemenea, art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Totodată, art. 1 alin. (9) din ordonanţa de urgenţă în discuţie dispune că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Rezultă, din analiza şi interpretarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, nu şi a altor persoane.
Aşadar, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Drept urmare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparţine în exclusivitate numai acelei persoane, nu şi altor persoane, cu excepţia situaţiei în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială şi autentică în acest scop.
În speţă, atât acţiunea în constatare cât şi nota de constatare anexată acesteia au avut în vedere cererea de verificare formulată de numita M.E.
Or, această persoană nu se regăseşte printre cele în legătură cu care recurentul-pârât a luat sau aprobat măsuri, în calitatea sa de ofiţer al Securităţii, conform respectivei note de constatare.
Aşadar, cum din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că numele persoanei care a semnat sesizarea în vederea verificării recurentului este menţionat expres printre cele faţă de care acesta din urmă a luat sau aprobat măsuri, în calitate de ofiţer al Securităţii, numita M.E. nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărită de către Securitate, prin activităţile întreprinse sau dispuse de către recurent.
Prin urmare, cererea de verificare a calităţii de „lucrător al Securităţii”, formulată de această persoană fizică, nu putea sta la baza prezentei acţiuni în constatare introdusă de intimat.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ce-l priveşte pe recurentul-pârât.
În consecinţă, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul greşitei interpretări de către prima instanţă a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008, în temeiul art. 312 din acelaşi cod, va fi admis recursul şi va fi casată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În fine, Înalta Curte arată că la soluţionarea prezentei cauze, în realizarea rolului constituţional ce revine Jurisdicţiei Supreme, de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), a fost avută în vedere jurisprudenţa sa deja cristalizată în materie, în acest sens, la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.G. împotriva Sentinţei civile nr. 5646 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea în constatare formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3681/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3781/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
