ICCJ. Decizia nr. 3783/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3783/2012
Dosar nr. 3138/2/2011
Şedinţa publică de la 27 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 4907 din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere din acţiunea formulată de reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin care solicita să se constate nesoluţionarea în termenul legal a cererii de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea acestora să procedeze la soluţionarea cererii.
Instanţa de fond a admis, în parte, acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie să comunice reclamantului, la domiciliul ales de acesta, ordinul de redobândire a cetăţeniei române şi să-i plătească suma de 2.130 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că acţiunea a rămas fără obiect, în privinţa primului capăt de cerere, faţă de împrejurarea că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv de către Comisia pentru cetăţenie, în şedinţa din 5 august 2011. Prima instanţă a apreciat că se impune, însă, obligarea autorităţii pârâte la comunicarea către reclamant, la domiciliul ales de acesta, a ordinului de redobândire a cetăţeniei române, întrucât la dosar nu a fost depusă o dovadă în acest sens.
De asemenea, considerând că pârâta s-a aflat în culpă procesuală, instanţa de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, arătând, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, faţă de împrejurarea că nu i se poate reţine o culpă procesuală, acţiunea fiind respinsă ca rămasă fără obiect; de asemenea, arată recurenta, ordinul de redobândire a cetăţeniei române a fost emis la data de 13 septembrie 2011.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 275 din acelaşi cod, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
În speţă, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române în data de 3 noiembrie 2010, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991, şi a solicitat informaţii privind modul de soluţionare a cererii sale printr-un memoriu adresat la data de 15 februarie 2011.
Întrucât nu a primit nici un răspuns la cererea sa, reclamantul s-a adresat instanţei de judecată la data de 5 aprilie 2011.
Este adevărat că la data de 5 august 2011, cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie din cadrul autorităţii pârâte, însă acest lucru s-a realizat după ce intimatul-reclamant formulase acţiunea şi cu depăşirea termenului legal.
Aşa fiind, deşi obiectul cererii a fost realizat, în parte, în sensul că cererea de redobândire a cetăţeniei române a reclamantului a fost examinată şi avizată, în mod corect instanţa de fond a reţinut culpa autorităţii pârâte, care nu a soluţionat cererea în termenul de 5 luni, prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, republicată, determinând formularea acţiunii în justiţie şi, implicit, efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.
Este neîntemeiată, deci, susţinerea recurentei, conform căreia nu se poate reţine în sarcina sa vreo culpă cu privire la desfăşurarea procedurii de soluţionare a cererii intimatului-reclamant, întrucât, aşa cu s-a arătat, Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, stabilind procedura înregistrării, examinării şi finalizării cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, prevede, în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. c), că fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române potrivit art. 11, nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii.
Se reţine, aşadar, că, deşi acţiunea a fost admisă numai în parte, nu înseamnă că autoritatea pârâtă nu a căzut în pretenţii, în condiţiile în care „pretenţiile” deduse judecăţii, cu privire la care s-a constatat că cererea a rămas fără obiect, au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluţionarea cererii pe parcursul judecăţii cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiţiei sale.
De asemenea, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând pârâta să comunice reclamantului ordinul de redobândire a cetăţeniei, soluţia având drept temei dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, republicată, conform cărora „Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, respectiv ordinul de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se comunică, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie împotriva Sentinţei nr. 4907 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3781/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3951/2012. Contencios → |
|---|
