ICCJ. Decizia nr. 3951/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3951/2012
Dosar nr. 10702/2/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a solicitat obligarea pârâtului la plata recompenselor băneşti atribuite prin Dispoziţiile I.G.P.F. nr. S/178.389 din 24 martie 2008 în sumă de 4.500 RON şi nr. S/179.183 din 22 septembrie 2008 în sumă de 4.000 RON şi să se dispună ca plata acestor sume să fie efectuată în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin Dispoziţiile nr. S/178.389 din 24 martie 2008 şi nr. S/179.183 din 22 septembrie 2008 a fost recompensat pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată, iar pârâtul nu a pus în executare aceste acte administrative prin acordarea drepturilor băneşti care i se cuvin, cu încălcarea drepturilor sale dobândite în temeiul acestor acte şi în temeiul art. 28 lit. b), raportat la art. 53 şi 54 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, art. 24 din O.G. nr. 38/2003 cu aplicabilitate până la 11 noiembrie 2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 şi art. 7 şi art. 10 alin. (2) lit. d) din O.M.A.I. nr. 400/2004.
De asemenea, a arătat că, dreptul nu poate fi considerat că nu a existat deoarece s-ar ajunge la situaţia în care un drept patrimonial a cărui existenţă este recunoscută să fie vidat de substanţa sa şi practic să devină lipsit de valoare.
Respectarea unui drept salarial dobândit în virtutea unui act normativ este consfinţită şi de prevederile Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, reclamantul menţionând că încrederea în statul de drept presupune asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul legii, pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de consecinţele acestora.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 360/2002, O.G. nr. 38/2008.
Autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a depus la dosar Dispoziţiile nr. S/178.389 din 24 martie 2008 şi nr. S/179.183 din 22 septembrie 2008 în forma declasificate.
Prin Sentinţa civilă nr. 4099 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul T.G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi a obligat pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră să plătească reclamantului suma de 8.500 RON, actualizată cu indicele de inflaţie, în baza Dispoziţiei IGPF nr. S/178.389 din 24 martie 2008 şi Dispoziţiei I.G.P.F. nr. S/179.183 din 22 septembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin actele administrative Dispoziţia nr. S/178.389 din 24 martie 2008 şi nr. S/179.183 din 22 septembrie 2008, reclamantul a dobândit dreptul la recompense în bani în valoare de 4.500 RON şi respectiv 4.000 RON şi faţă de această situaţie se constată că nu este aplicabil art. 8 alin. (3) din OMAI nr. 400/2004 invocat de pârât în sensul că „recompensele nu constituie un drept al poliţiştilor, acordarea acestora fiind atributul exclusiv al şefilor care au competenţe în domeniu".
Dispoziţiile art. 8 alin. (3) din OMAI nr. 400/2004 se referă la situaţia în care nu au fost individualizaţi poliţiştii recompensaţi de către şeful ierarhic şi nu la ipoteza în care au fost individualizate persoanele şi au fost acordate drepturile.
Cu privire la situaţia invocată de autoritatea pârâtă în sensul că potrivit Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, art. 1 lit. b) „Prime trimestriale" în care s-a dispus că: „prezenta lege reglementează măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar", se reţine că dreptul reclamantului a fost dobândit anterior publicării acestei legi, iar reducerea cheltuielilor de personal nu poate fi interpretată în sensul anulării unor drepturi câştigate anterior.
În final, s-a reţinut că emitentul celor două dispoziţii nu a revocat motivat actele emise şi, faţă de această situaţie se constată că dreptul reclamantului este actual şi datorat de către angajator.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, având în vedere următoarele argumente:
- art. 24 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor (text de lege abrogat prin Legea nr. 330/2009) prevedea: „Lunar se constituie un fond de premiere în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut la art. 1, cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget cu această destinaţie”, iar potrivit art. 8 alin. (3) din OMAI nr. 400/2004 „Recompensele nu constituie un drept al poliţiştilor, acordarea acestora fiind atributul exclusiv al şefilor care au competenţe în domeniu”. Drept urmare, achitarea acestor recompense băneşti este condiţionată de încadrarea în fondurile anual aprobate în bugetul unităţii cu această destinaţie, lucru care nu a fost posibil până la această dată;
- în continuare nu există resurse băneşti pentru prime, nici în bugetul aprobat pentru anul 2010 pentru IGPF, nici potrivit Legii nr. 329 din 5 noiembrie 2009, care reglementează măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziţiile nr. S/178.389 din 24 martie 2008 şi nr. S/179.183 din 22 septembrie 2008, reclamantul a fost premiat pentru rezultatele obţinute în activitatea desfăşurată în Dosarul penal nr. 112/D/P/2007, prevăzându-se acordarea cu acest titlu a sumei de 8.500 RON.
Faţă de împrejurarea că prin aceste dispoziţii, emise anterior Legii nr. 329 din 5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, a fost recunoscut şi individualizat dreptul reclamantului la un anumit premiu, iar aceste dispoziţii nu au fost revocate sau anulate, Înalta Curte constată că dreptul invocat de reclamant nu este afectat de actele normative menţionate de recurentul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră în cuprinsul recursului său. Cu alte cuvinte, în speţă, recompensele fuseseră deja acordate de persoanele competente cu respectarea legilor în vigoare la acea dată, ceea ce s-a reclamat fiind refuzul nejustificat de plată a sumei stabilite prin actele administrative menţionate. Ori, actul administrativ nerevocat şi care nu a fost anulat în justiţie are forţă obligatorie şi executorie.
Pentru considerentele expuse, instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în speţă, fiind întrunite condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea acţiunii în contencios administrativ, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, împotriva Sentinţei civile nr. 4099 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3783/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3939/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
