ICCJ. Decizia nr. 3802/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3802/2012
Dosar nr. 2187/1/2012
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, O.G., judecător la Judecătoria Bistriţa, a solicitat recunoaşterea gradului profesional de judecător de Tribunal.
2. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea formulată de O.G., judecător la Judecătoria Bistriţa, de recunoaştere a gradului profesional de judecător de Tribunal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, numai în urma promovării concursului organizat la nivel naţional, judecătorii şi procurorii dobândesc gradul profesional corespunzător, pe care îl pot valorifica prin modalităţile prevăzute de lege (transfer, detaşare, delegare).
Plenul a reţinut că O.G. a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 8 mai 2011, iar potrivit rezultatelor finale s-a clasat pe poziţia a II-a, fiind declarată respinsă, întrucât la instanţa şi secţia pentru care a optat a fost scos la concurs un singur post, care a fost ocupat de candidatul situat pe poziţia I.
3. Recursul declarat de O.G.
Împotriva Hotărârii nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs O.G., susţinând că soluţia adoptată în privinţa solicitării sale de recunoaştere a gradului profesional de judecător de tribunal, este nelegală.
Recurenta nu a indicat motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reluând solicitările inserate în cuprinsul Cererii înregistrate sub nr. 3510/1154/2012 şi susţine, în principal, că prin hotărârea recurată a fost respinsă, în mod nejustificat, cererea sa de valorificare a rezultatului concursului de promovare, pentru lipsa posturilor vacante, în condiţiile în care începând cu data de 23 mai 2011, în statul de funcţii al Tribunalului Bistriţa-Năsăud există un post de judecător vacant temporar, urmare detaşării domnului judecător P.O. în cadrul Ministerului Justiţiei, pe o perioadă de 2 ani.
Apreciază recurenta că deşi prin cererea de înscriere a optat pentru promovarea la secţia civilă, iar domnul judecător P.O. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul secţiei II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, aceste împrejurări nu puteau conduce automat la respingerea solicitării de valorificare în condiţiile art. 30 alin. (1) din Regulament, de vreme ce textul de lege indicat face referire la „posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere", nefăcând distincţie între o secţie sau alta din cadrul instanţei la care s-au vacantat posturi de execuţie în interiorul termenului de valorificare.
Concluzionează recurenta că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi a solicitat, în temeiul art. 30 alin. (1) din regulament, valorificarea rezultatelor concursului, având în vedere că la data de 23 mai 2011 exista un post de judecător temporar vacant în cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
3. Apărările Consiliul Superior al Magistraturii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că nu există motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Intimatul arată că cererea recurentei de valorificare a rezultatului concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie nu a putut fi soluţionată favorabil, întrucât nu s-au vacantat posturi de execuţie la instanţa pentru care aceasta a optat la înscriere, în termenul de valorificare, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (1) din regulament, iar existenţa unui post temporar vacant nu putea determina aprobarea cererii de valorificare întrucât, în caz contrar, s-ar fi ajuns la situaţia numirii a doi judecători pe acelaşi post, ipoteză ce nu poate fi avută în vedere.
În fine, Consiliul Superior al Magistraturii a indicat că prin Hotărârea nr. 940 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 8 mai 2011, formulată de doamna O.G., judecător la Judecătoria Bistriţa, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2468 din 18 mai 2012.
Intimatul a depus la dosar în copie
- Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 131 din 1 martie 2012; Nota nr. 4424/ST din 16 februarie 2012 a Direcţiei Resurse Umane şi Organizare privind solicitarea recurentei O.G., de recunoaştere a gradului profesional de judecător de tribunal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând Hotărârea nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de recurenta O.G., în cuprinsul recursului declarat în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că este legală.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Recurenta O.G., judecător la Judecătoria Bistriţa, secţia civilă, s-a înscris şi a participat la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie vacante organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 8 mai 2011, opţiunea în scris fiind de promovare la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, instanţa pentru care a fost scos la concurs 1 post, care a fost ocupat prin promovare de candidatul care s-a clasat pe primul loc.
Recurenta a formulat cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 940 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs, care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2648 din 18 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte constată că în prezentul recurs sunt reluate aceleaşi considerente pentru care recurenta a promovat recurs împotriva Hotărârii nr. 940 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Recurenta susţine că, prin hotărârea atacată s-a interpretat şi aplicat greşit art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, care nu face distincţie între o secţie sau alta din cadrul instanţei la care s-au vacantat posturi de execuţie în interiorul termenului de verificare.
Recurenta a solicitat recunoaşterea gradului profesional de judecător de tribunal, întemeiată pe dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Gradul profesional corespunzător se poate obţine numai în urma promovării în condiţiile legii a concursului organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
Cum recurenta a participat la un concurs de promovare efectivă şi rezultatul obţinut nu a putut fi valorificat întrucât nu au existat posturi de execuţie vacante în interiorul termenului de valorificare, cererea de recunoaştere a gradului profesional de judecător de tribunal este neîntemeiată.
Este de reţinut că recurenta, când a participat la concursul organizat la 8 mai 2011, a formulat cerere de promovare efectivă în funcţii de execuţie.
Gradul profesional nu este o noţiune abstractă, desprinsă de conţinutul concret al atribuţiilor specifice postului pe care îl ocupă magistratul, atribuţii care corespund nivelului instanţei sau parchetului în cadrul căruia îşi desfăşoară acesta activitatea.
În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcţii de execuţie superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu numai pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract.
Promovarea în funcţii superioare de execuţie, pe loc sau efectivă, reprezintă o recunoaştere a performanţelor magistraţilor, iar reglementarea concursului, ca modalitate de dobândire a gradului profesional corespunzător unei instanţe superioare, este circumscrisă exigenţei ca deciziile care privesc cariera profesională a judecătorilor să fie bazate numai pe criterii obiective, care să permită o selecţie corectă a acestora, având în vedere evaluările, integritatea, abilităţile şi eficienţa lor.
Prin urmare, cum legiuitorul nu a reglementat instituţia recunoaşterii automate a unui grad profesional corespunzător instanţei superioare, la îndeplinirea condiţiei de vechime şi a celorlalte criterii prevăzute de lege, solicitarea recurentei nu poate fi primită întrucât nu a promovat concursul în condiţiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
2. Soluţia Înaltei Curţi
Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de O.G. împotriva Hotărârii nr. 131 din 1 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3801/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3806/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
