ICCJ. Decizia nr. 3806/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3806/2012
Dosar nr. 10861/2/2010
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la 9 noiembrie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul T.C. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, solicitând anularea Ordinului nr. 69645 din 23 aprilie 2009, prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Călăraşi, în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice pentru motive neimputabile, reintegrarea în funcţia avută de director executiv adjunct în cadrul D.S.V.S.A. Călăraşi, cu plata drepturilor băneşti cuvenite de la momentul eliberării din funcţie şi până la reintegrare, indexate şi reactualizate, precum şi plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii introductive, iar prin Încheierea din 27 mai 2011, Curtea a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 5894 din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă cererea formulată de reclamantul T.C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în sensul că a fost anulat Ordinul nr. 69645 din 23 aprilie 2009, emis de pârâtă, a fost obligată autoritatea să reintegreze pe reclamant în funcţia de şef serviciu economic şi administrativ şi să plătească reclamantului drepturile salariale aferente funcţiei de director executiv adjunct economic pe perioada 23 aprilie 2009 - 27 aprilie 2011 şi funcţiei de şef serviciu economic şi administrativ pe perioada 28 aprilie 2011, până la efectiva reintegrare.
De asemenea, a fost obligată autoritatea pârâtă la plata sumei de 1.400 RON, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a fost numit în funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la D.S.V.S.A. Călăraşi începând cu 21 noiembrie 2005 prin Ordinul nr. 25354 din 21 noiembrie 2005 emis de pârâtă.
Prin Ordinul nr. 69645 din 23 aprilie 2009 a fost eliberat din funcţia de director executiv adjunct pentru motive neimputabile, ordinul fiind emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 s-a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice este neconstituţională, iar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629 din 3 decembrie 2009 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 1 punctele 1 - 5 şi 26, art. III, art. IV, art. VIII şi anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administraţiei teritoriale şi ale altor servicii publice.
Ulterior emiterii ordinului atacat, reclamantul a fost numit în funcţia publică de execuţie de consilier clasa l, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare prin Ordinul nr. 69712 din 23 mai 2009.
Având în vedere efectele obligatorii ale celor două decizii ale Curţii Constituţionale, prin care O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională, instanţa a reţinut că toate actele care au fost emise în baza acesteia sunt lipsite de efecte juridice.
Pe de altă parte, prin Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A. cu nr. 1209 din 27 aprilie 2011 s-a modificat structura organizatorică şi de funcţionare a D.S.V.S.A. judeţene, astfel că în locul directorului adjunct economic, ca funcţie de conducere, apare funcţia de şef serviciu economic şi administrativ.
3. Recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, recurenta a formulat cerere de recurs, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a precizat faptul că instituţia recurentă a procedat în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la acel moment, instituţia publică neavând un drept de opţiune, astfel încât desfiinţarea funcţiei s-a făcut ope legis, cu consecinţa încetării raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant.
Recurenta a arătat că pozitiv sau negativ, faptele generatoare sau extinctive de situaţii juridice rămân guvernate de tempus regit actum, validitatea şi nulitatea actelor juridice fiind supusă legii în vigoare în momentul încheierii actului. Recurenta a precizat că nu se poate aprecia că efectele unei decizii a Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii unei ordonanţe de guvern ar retroactiva şi pentru perioada anterioară momentului publicării deciziei în Monitorul Oficial, întrucât acest aspect nu rezultă din dispoziţiile art. 147 din Constituţia României.
S-a precizat că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, iar Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale nu poate avea efecte retroactiv.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, numai în ceea ce priveşte cuantumul salariului ce îi revine reclamantului pe perioada eliberării din funcţie, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reţinut că în cauză ordinul atacat, obiect al acţiunii judiciare, a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (11) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Înalta Curte a reţinut că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (…)”.
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, Înalta Curte reţine că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, publicată în M. Of. nr. 668/6.10.2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative, ca şi cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond a apreciat corect că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
În acelaşi sens, Înalta Curte are în vedere şi considerentele Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituţionalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă)”.
Având în vedere cele reţinute, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea la plata drepturilor salariale aferente funcţiei de director executiv adjunct economic pe perioada 23 aprilie 2009 - 27 aprilie 2011 şi funcţiei de şef serviciu economic şi administrativ pe perioada 28 aprilie 2011, până la efectiva reintegrare, având în vedere că pe toată această perioadă reclamantul a beneficiat de plata unor drepturi salariale de la instituţia pârâtă.
Numai pentru aceste considerente, sentinţa instanţei de fond urmează a fi modificată. Astfel, instituţia pârâtă poate fi obligată să plătească numai diferenţa de drepturi salariale dintre cuantumul primit şi cel ce era cuvenit.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va fi obligată pârâta numai la plata diferenţei dintre salariul încasat şi salariul ce i-ar fi revenit reclamantului în funcţia de conducere, până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva Sentinţei nr. 5894 din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că obligă pârâta la plata diferenţei dintre salariul încasat şi salariul ce i-ar fi revenit reclamantului în funcţia de conducere, până la reintegrarea efectivă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3802/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3807/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
