ICCJ. Decizia nr. 3932/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3932/2012
Dosar nr. 3857/2/2010
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul M.I., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată CNSAS de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, se solicita, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, verificarea, sub aspectul stabilirii calităţii de agent sau de colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar.
S-a mai arătat că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/1734 din 05 iunie 2009, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1970, de către Direcţia I, „pentru încadrarea informativă a unor colegi de facultate, semnalaţi cu manifestări ostile". A avut numele conspirativ de colaborator „.........".
S-a reţinut că prin nota informativă, din data de 25 martie 1970, pârâtul a furnizat următoarele informaţii; „Studentul I.G/../scrie versuri <albe> şi proză de nuanţă mistică (ex: Sf. Maria, Isus Hristos şi sanctificarea lui etc, ), cu unele sclipiri contra societăţii. Cunoaşte foarte multe bancuri de nuanţe diferite: naţionaliste, erotice, politice./../."
De asemenea, pârâtul a furnizat Securităţii într-o altă notă informativă din data de 25 martie 1970, următoarele: „Sursa vă informează că studentul GM././împreună cu I. L C. 1../au declarat că fetelor li se taie fustele, dacă sunt prinse le arată lor, că au văzut asta în faţa cinematografului <Republica>, că nu e voie nici cu mini, nici cu maxi jupă etc, totul în mod tendenţios, de propagandă contra hotărârii luate de organele de stat şi partid. De asemenea, studentul G.M. laudă unele ţări ale sistemului capitalist."
În aceeaşi ordine de idei, s-au prezentat şi informaţiile furnizate de pârât în nota informativă din data 01 octombrie 1970, „M.M. Student sovietic/../. Face propagandă ostilă ROMÂNIEI. Este linia politică, întruchiparea ei, cu tot ce are mai conservator/../. Consideră că tov. N. Ceauşescu ar fi (în derâdere) <Lenin al nostru deja> şi-l urăşte profund de când cu tragicele evenimente din Cehoslovacia. Pe faţă declară că România ar fi ocupată în 24 de ore cu forţa şi-n 3 zile paşnic, fiindcă ar trebui rostite discursuri (banc politic)./../."
A mai arătat reclamantul că nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. În concluzie, informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi dreptul la libertate de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
La 14 decembrie 2010, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
În motivare, pârâtul a arătat, în esenţă, următoarele:
1. Informaţiile menţionate ca temei al cererii de chemare în judecată nu erau apte de a avea ca urmări încălcarea, limitarea unor drepturi fundamentale ale omului şi nici nu au avut asemenea urmări.
2. Informaţiile au fost furnizate ca urmare a constrângerii pârâtului de către ofiţerii fostei Securităţi.
3. Unele dintre informaţiile furnizate au vizat apărarea fiinţei statale, dincolo de orice orânduire socială, de orice regim politic.
Prin Sentinţa civilă nr. 5892 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul M.I. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se reţine calitatea de colaborator al Securităţii trebuie îndeplinite două condiţii:
- informaţiile furnizate Securităţii, indiferent sub ce formă, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
- informaţiile prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
- prima instanţă a apreciat că aceste condiţii sunt îndeplinite, având în vedere că informaţiile furnizate prin cele trei note informative se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist deoarece sistemul totalitar interzicea orice formă de propagandă cu caracter religios şi orice opinie contrară hotărârilor luate de organele de partid şi de stat.
A mai reţinut prima instanţă că prin informaţiile furnizate, pârâtul a conştientizat şi vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi dreptul la libertate de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
S-a mai apreciat că, chiar dacă unele din informaţiile furnizate de pârât ar fi publice, în sensul ca activităţile sau atitudinile denunţate erau săvârşite în faţa mai multor persoane, se încalcă dreptul la viaţă privată deoarece fără acordul pârâtului unele aspecte ale vieţii sale private sunt aduse la cunoştinţa altor persoane.
Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, doar dacă informaţiile au fost date în timpul anchetei şi procesului, pentru motive politice nu atrag calitatea de colaborator al Securităţii. Această excepţie este de strictă interpretare. De aceea, nu orice constrângere în furnizarea informaţiilor înlătură calitatea de colaborator, ci doar informaţiile date în timpul anchetei şi procesului, pentru motive politice. În speţă, nu s-a dovedit că informaţiile au fost date de pârât în timpul anchetei şi procesului, pentru motive politice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul M.I., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), respectiv nu se arată prin care anume informaţii s-ar fi încălcat dreptul la viaţă privată al vreuneia din persoanele identificate prin iniţialele I.G., I.L.C., G.M. sau M.N.;
- instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), respectiv a legii care reglementa, în regimul comunist, dreptul la libera exprimare şi la libertatea opiniilor, în sensul că nu erau interzise manifestările religioase ale cultelor autorizate de lege,iar informaţiile despre astfel de manifestări nu puteau fi considerate ca informaţii despre „atitudini potrivnice regimului”. Totodată, instanţa a interpretat restrictiv şi, deci, incorect temeiurile de exonerare de răspundere a colaboratorilor, reţinând că doar situaţia prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ar avea acest efect juridic, deşi asupra sa au fost exercitate alte tipuri de presiuni, care i-au viciat consimţământul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:
Astfel, nu poate fi reţinut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, cu referire la normele de drept incidente, chiar dacă instanţa nu şi-a însuşit apărările pârâtului.
Este însă întemeiat motivul de recurs privind greşita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), în sensul că informaţiile furnizate de pârât nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 -, respectiv nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel, nu poate fi considerată suficient de relevantă informaţia potrivit căreia un student la litere (IG) scrie versuri albe şi proză de nuanţă mistică, o astfel de activitate literară fiind, până la un punct, permisă în epocă.
Totodată comentariile unor studenţi privind interdicţia pentru fete de a purta fustă mini şi aprecierea ţărilor capitaliste din punctul de vedere al libertăţii ţinutei vestimentare nu erau suficiente pentru a atrage reacţia organelor de represiune.
De asemenea, informaţia despre studentul sovietic M.M. este nerelevantă, deoarece acesta critica ţara în care studia, prin comparaţie cu Uniunea Sovietică, iar nu „regimul comunist”.
Faţă de împrejurarea că aceste informaţii nu erau apte să conducă la îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, instanţa de control judiciar apreciază că în mod greşit a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.I. împotriva Sentinţei civile nr. 5892 din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3939/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3891/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
