ICCJ. Decizia nr. 3937/2012. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3937/2012
Dosar nr. 297/39/2011
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, Primăria Comunei Burla, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Suceava a solicitat să se dispună anularea parţială a Deciziei nr. 58/75 din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Conturi - Camera de Conturi Suceava sub aspectul pct. 5 din dispozitiv precum şi anularea parţială - sub acest aspect - a procesului-verbal de constatare întocmit de aceeaşi pârâtă la data de 10 decembrie 2010.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea arătând că, la pct. 3.5 din procesul-verbal de constatare întocmit de Curtea de Conturi a Românei - Camera de Conturi Suceava la data de 10 decembrie 2010 s-au reţinut în sarcina primarului comunei Burla abateri de la dispoziţiile legale prevăzute de Legea nr. 273/2006 şi respectiv Legea nr. 571/2003 constând în neinventarierea masei impozabile a comunei Burla şi implicit în neurmărirea şi realizarea veniturilor bugetului local.
În acest sens s-a reţinut că raportat la suprafaţa arabilă totală înregistrată în anul 2009 în evidenţele registrului agricol al comunei Burla - 1.377 ha teren şi la nr. de persoane fizice - 44 persoane şi de tractoare agricole - 46 deţinute de acestea, ar fi trebuit ca aceste persoane să încaseze un venit brut estimat de 454.950 RON rezultat din aratul acestor suprafeţe de teren, venituri ce nu au fost declarate.organelor fiscale în vederea impozitării. Reclamanta a arătat că nu are competenţe legale în urmărirea şi colectarea impozitului pe venit, iar sumele calculate şi reţinute în actele de control sunt pur ipotetice şi nerealiste.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Curtea de Conturi a României a invocat - în principal - excepţia prematurităţii acţiunii promovată de reclamantă, în sensul că în raport de prevederile Regulamentului Curţii de Conturi privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice, împotriva măsurilor dispuse prin decizia Camerei de Conturi, reprezentantul entităţii audiate, poate depune contestaţie în termen de 15 zile calendaristice de la primirea deciziei, că în urma soluţionării contestaţiei se emite o încheiere care poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, procedură pe care reclamanta nu a parcurs-o, adresându-se direct instanţei de contencios administrativ.
Pe fond s-a arătat că actele de control conţin în mod clar şi explicit criteriile ce au stat la baza cuantificării sumelor ce ar fi trebuit urmărite şi colectate de reclamantă, că aceasta din urmă are competenţe în acest sens, în raport de prevederile Legii nr. 273/2006 şi respectiv Legii nr. 571/2003, că aceste obligaţii legale nu au fost îndeplinite, astfel încât, în mod legal, prin decizia criticată s-a impus reclamantei - ca până la data de 30 iunie 2011 să dispună măsurile legale pentru remedierea deficienţelor.
Prin Sentinţa nr. 311 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată excepţia prematurităţii, a admis contestaţia formulată de reclamanta Primăria comunei Burla - prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Suceava, anulând parţial Decizia nr. 58/75 din 14 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Suceava - Curtea de Conturi a României sub aspectul pct. 5 precum şi procesul-verbal din 10 decembrie 2010 pct. 3.5.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia prematurităţii a fost considerată ca neîntemeiată întrucât reclamanta a depus la dosar copia contestaţiei pe care a formulat-o împotriva măsurilor dispuse prin Decizia Camerei de Conturi cât şi răspunsul Camerei de Conturi la această contestaţie deci procedura prealabilă reglementată de Regulamentul Curţii de Conturi a fost parcursă de reclamantă.
Adresa nr. 1775/75 din 28 februarie 2011 reprezintă poziţia Camerei de Conturi Suceava cu privire la criticile recurentei faţă de constatările şi măsurile dispuse prin decizia criticată, aşa încât, abordarea pârâtei care vizează prematuritatea acţiunii reclamantei pentru lipsa "încheierii" prevăzute de Regulament este excesiv formală şi limitează nepermis accesul la justiţie al reclamantei.
Cu privire la fondul cauzei, în accepţiunea prevederilor art. 46(2) din Legea 571/2003, veniturile rezultate din prestări de servicii (situaţia din speţă) sunt considerate venituri comerciale şi potrivit art. 40, art. 41 din lege sunt supuse impozitării.
Din această perspectivă, interpretarea care ar rezulta din lecturarea acestei norme legale este aceea potrivit cu care veniturile rezultate din prestarea de servicii să aibă caracter de continuitate, pentru a avea natura unor venituri comerciale.
S-a constatat că în speţă, pârâta, în actele de control întocmite şi respectiv în decizia emisă nu a demonstrat prin argumente credibile acest caracter de continuitate al veniturilor pretins realizate în anul 2009 de deţinătorii de tractoare.
S-a mai reţinut că faptele înscrise în procesul-verbal astfel întocmit, care se limitează la evidenţierea suprafeţei totale agricole a comunei Burla şi la numărul total de tractoare agricole deţinute de parte din locuitorii acestei comune precum şi estimarea venitului brut eventual încasat de proprietarii acestor utilaje prin prestarea serviciilor de arat, nu sunt elemente certe de natură să demonstreze, cu certitudine natura de "venituri comerciale" în sensul normei legale menţionate mai sus, apte de a fi supuse impozitării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României.
Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ., s-a arătat că răspunsul autorităţii recurente la contestarea de către reclamantă a pct. 3.5. din procesul de constatare se regăseşte în realitate la pct. 2 din Decizia nr. 58/75 din 14 ianuarie 2011, acest răspuns fiind cel legal în raport de datele extrase din Registrul Agricol al Comunei Burla şi din aplicarea art. 32(1) şi (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale (cu modificările şi completările ulterioare).
Rezultă în mod cert, în opinia recurentei, că din impozitul determinat conform prevederilor legale amintite revine Primăriei comunei Burla, din partea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava prin Consiliul Judeţean Suceava, o cotă de 47%, respectiv suma de 34.212 RON, sub formă de cotă defalcată din impozitul pe venit. Totodată, reclamantei îi revine şi o parte din impozitul pe venit, din cota de 22%, defalcată pentru echilibrarea bugetelor locale, iar prin faptul că nu s-a urmărit în anul 2009 defalcarea veniturilor, Primăria Burla nu a încasat venituri, din cote defalcate din impozitul pe venit, care i-ar fi revenit dacă contribuabilii ar fi respectat dispoziţiile legale privind declararea veniturilor.
Aşadar, conform apărărilor existente la dosarul cauzei şi în faţa instanţei de fond s-a precizat că măsura nr. 5 din Decizia contestată nu se referă la impozitul pe venit datorat de Comuna Burla bugetului de stat şi nu a fost dispusă nicio măsură privind impozitul pe venit încasat de către comună de la bugetul de stat.
Examinând cauza prin prisma normelor legale incidente şi a probatoriului existent, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, după cum se va puncta în continuare:
Observaţia recurentei în privinţa indicării măsurii din Decizia nr. 58/75 din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Conturi - Camera de Conturi Suceava, mai exact că măsura a cărei anulare s-a cerut face obiectul pct. 2 şi nu a pct. 5 din acest act administrativ, este corectă, fiind vorba de o evidentă eroare materială, din moment ce în cuprinsul acţiunii reclamantei motivele de nelegalitate invocate se referă la "nerespectarea dispoziţiilor legale privind inventarierea masei impozabile a comunei Burla şi implicit neurmărirea realizării veniturilor bugetului local".
De altfel, analiza pe fond atât a susţinerilor reclamantei cât şi a apărărilor pârâtei s-a făcut din perspectiva pct. 3.5. al procesului-verbal de constatare din 10 decembrie 2010, cum se poate lesne observa din considerentele sentinţei aflate în control judiciar.
Verificarea ordonatorului principal de credite al Primăriei Comunei Burla pentru exerciţiul bugetar al anului 2009 sub aspectul care a făcut obiectul pct. 3.5 din procesul-verbal din 10 decembrie 2010 s-a bazat pe datele extrase din registrul agricol al comunei Burla din care a rezultat: că în anul 2009 pe teritoriul acestei comune un număr de 44 persoane fizice deţineau în proprietate 46 tractoare agricole de diferite capacităţi, iar proprietarii tractoarelor aveau în proprietate suprafaţa totală de 113,23 ha teren agricol; că suprafaţa arabilă totală înregistrată este de 1.377 ha, şi scăzând suprafaţa arabilă deţinută de proprietarii de tractoare a rezultat o suprafaţă de 1263,77 ha teren arabil din care s-a estimat că au fost arate cu tractoare 80% din totalul suprafeţei, diferenţa de 252,77 ha teren arabil fiind arată cu pluguri tractate de animale; că pornindu-se prin apreciere de la un preţ mediu pentru arătură de 450 RON/ha ar fi rezultat că pentru această prestare de servicii, proprietarii de tractoare ar fi încasat un venit brut total de 459.950 RON, or acest venit nu a fost declarat organelor fiscale de prestări servicii în vederea impozitării, din impozitul astfel determinat, iar Primăriei Comunei Burla i-ar fi revenit o serie de cote potrivit distincţiilor prevăzute în art. 32 din Legea nr. 273/2006 în forma în vigoare la 31 decembrie 2009.
În acest context, s-a reţinut în sarcina reclamantei abaterea constând în nerespectarea de către primar a dispoziţiilor legale privind inventarierea masei impozabile a Comunei Burla şi, implicit, neurmăririi realizării veniturilor bugetului local. Astfel, prin Decizia din 14 ianuarie 2011 Camera de Conturi Suceava a dispus în sensul "aplicării prevederilor legale privind calcularea, înregistrarea în evidenţa contabilă şi virarea la bugetul de stat a impozitului pe venit inclusiv pentru majorările de întârziere aferente obligaţiilor bugetare nevirate în termen de Primăria Comunei Burla”, termenul de realizare fiind stabilit pentru 30 iunie 2011.
Acţiunea formulată de reclamanta Primăria Comunei Burla a fost în mod corect evaluată din perspectiva prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art. 40, art. 41 şi art. 46 alin. (2)) din interpretarea acestora rezultând fără dubiu că veniturile rezultate din prestări de servicii sunt considerate venituri comerciale şi sunt supuse impozitării, însă sub condiţia ca veniturile realizate din prestarea de servicii să aibă caracter de continuitate pentru a fi considerate venituri comerciale.
Pârâţii nu au prezentat argumente de natură să stabilească în mod cert caracterul de continuitate al veniturilor pretins realizate în anul 2009 de deţinătorii de tractoare, aspect care se desprinde cu claritate din observarea constatărilor înscrise de auditorii publici externi în cadrul Camerei de Conturi Suceava cu ocazia auditului financiar al conturilor de execuţie şi bilanţurilor contabile întocmite pentru exerciţiul bugetar al anului 2009 la ordonatorul principal de credite al Primăriei Comunei Burla, precum şi din Decizia a cărei anulare parţială s-a cerut.
În acest context faptic şi legal, s-a impus soluţia de anulare ca nelegală a constatării că primarul Comunei Burla este răspunzător pentru abaterea de nerespectare a dispoziţiilor legale privind inventarierea mesei impozabile a Comunei Burla şi de neurmărirea realizării veniturilor bugetului local, măsură corespunzătoare pct. 3.5 din procesul-verbal de constatare din 10 decembrie 2010 şi a punctului corespunzător din Decizia nr. 58/75 din 14 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi Suceava.
Văzând şi dispoziţiile art. 312(1) şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi împotriva Sentinţei civile nr. 311 din 3 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3920/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3945/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
