ICCJ. Decizia nr. 3961/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3961/2012
Dosar nr. 224/42/2012
Şedinţa de la 4 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3510/105/2011, reclamanţii Primăria Filipeştii de Pădure prin Primar, M.C., S.V.G., N.C., N.D.G., R.A.V.B., C.M.N., A.C., M.I. şi B.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova au solicitat anularea ca nelegal şi netemeinic a punctului B.2 din decizia nr. 48/2010 emisă de Camera de Conturi Prahova şi a încheierii nr. V. din 23 martie 2011 a Curţii de Conturi a României.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, în fapt, Comisia locală de fond funciar a comunei Filipeştii de Pădure şi-a continuat activitatea şi după data de 28 decembrie 2007, întrucât nici până în prezent nu au fost finalizate procedurile de punere în posesie a persoanelor îndreptăţite, pentru care urmează a fi eliberate peste 800 de titluri de proprietate, această situaţie a intervenit ca urmare a faptului că pe raza Comunei Filipeştii de Pădure au funcţionat două mari societăţi comerciale care au deţinut cu acte şi fără acte terenuri, în special în zona de deal, care nu era cartografiată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1 Prin sentinţa nr. 266 din 23 februarie 2012, Tribunalul Prahova a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei formulată de pârâte şi a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut tribunalul că, în conformitate cu dispoziţiile pct. 228 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 117/2003, competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel, în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ.
2.2. Prin Sentinţa nr. 140 din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de reclamanţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Prahova.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
A reţinut curtea de apel că dispoziţiile pct. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, care stabilesc în favoarea Curţii de Apel competenţa de soluţionare a sesizării împotriva încheierii emise de Comisia de soluţionare a contestaţilor din cadrul Curţii de Conturi a României au fost declarate nelegale pe calea excepţiei de nelegalitate, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A constatat curtea de apel că actul care poate fi adus la îndeplinire pe calea executării silite este decizia Camerei de Conturi Judeţeană Prahova, astfel încât competenţa materială revine Tribunalului Prahova.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie anularea deciziei nr. 48/2010 a Camerei Judeţene de Conturi Prahova şi a Încheierii nr. V. din 23 martie 2011 a Curţii de Conturi.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citate, se impune a stabili care este actul administrativ ce dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 204 şi 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor de control rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie 2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi judeţene se poate formula contestaţie în termen de 15 zile, care „suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia”.
Rezultă, deci, din prevederile legale citate, că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligaţiei executării, în cazul în care se respinge sau admite, în parte, contestaţia formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Judeţeană, este însăşi această decizie, prin care se stabilesc măsuri în sarcina entităţii controlate, acesta fiind actul care îndeplineşte cerinţele de a fi considerat ca având natura juridică a unui act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, regulamentul menţionat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor judeţene ale Curţii de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile legii contenciosului administrativ; de asemenea, potrivit art. 228 din acelaşi regulament, „competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile Legii contenciosului administrativ".
Prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu pot înfrânge, însă, dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ şi la care însuşi actul respectiv face trimitere.
Astfel, referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Cum nu sunt prevăzute „prin lege organică specială", ci printr-un act administrativ, dispoziţiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu pot prevala celor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care rămân aplicabile în speţă, alături de cele ale art. 2 din C. proc. civ.
De altfel, prin decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 259/32/2011, a fost respins recursul împotriva sentinţei civile nr. 112/2011 a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a admis excepţia de nelegalitate şi s-a constatat nelegalitatea dispoziţiilor pct. 228 şi 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, ceea ce întăreşte argumentele expuse anterior cu privire la competenţa materială de soluţionare a unor astfel de cauze, chiar dacă soluţiile privind excepţiile de nelegalitate produc efecte juridice doar între părţile din litigiu.
De asemenea, în continuarea raţionamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora", se va reţine că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, ci criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul administraţiei publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităţilor publice locale şi judeţene sunt în competenţa tribunalelor, iar cele privind actele autorităţilor publice centrale, în competenţa Curţilor de Apel.
Faţă de cele arătate, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local, competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Primăria Filipeştii de Pădure prin Primar, M.C., S.V.G., N.C., N.D.G., R.A.V.B., C.M.N., A.C., M.I. şi B.V., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3960/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3965/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
