ICCJ. Decizia nr. 3945/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3945/2012
Dosar nr. 1136/59/2011
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 566 din 12 decemrbie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa materială pentru soluţionarea cererii formulate de reclamanta C.V.R., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Preşedintele României, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Camera Executorilor Judecătoreşti prin Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti M.S.R., M.R.S., D.K., N.V. şi C.G.R. şi C.E., în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin acţiune, reclamanta a atacat procesul-verbal de evacuare nr. PV1. din 27 iunie 2011 încheiat de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti M.S.R. prin care s-a pus în executare sentinţa civilă nr. 11808/2006 pronunţată de Judecătoria Timişoara, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1146/2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a dispus evacuarea reclamantei din imobilul situat în Timişoara, str. L.
A constatat instanţa că acţiunea vizează un act de executare silită în materie civilă, astfel încât devin aplicabile dispoziţiile art. 400 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa de executare, în speţă, Judecătoria Timişoara.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta C.V.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Analizând recursul declarat în cauză în raport de sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă nici unei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente (…)”.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 725 alin. (1) din C. proc. civ., „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche (…)”.
Prin urmare, noile reguli de procedură civilă sunt de imediată aplicare şi, având în vedere că sentinţa atacată a fost pronunţată la data de 12 decembrie 2011, după intrarea în vigoare a modificării art. 158 alin. (3) adusă prin Legea nr. 202/2010, la acel moment reclamanta nu mai beneficia de calea de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 137 din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată inadmisibilitatea recursului şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.V.R., împotriva sentinţei nr. 566 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3937/2012. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 3960/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
