ICCJ. Decizia nr. 3943/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3943/2012
Dosar nr. 566/32/2011
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6531/279/2010 la Judecătoria Piatra Neamţ, reclamantele P.M. prin procurator S.E., S.A.M. şi S.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, obligarea pârâtului la plata sumei de 180.000 lei, reprezentând prejudicii morale şi materiale, generate de erori judiciare privind modul de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa nr. 770/2011, Judecătoria Piatra Neamţ şi-a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Neamţ, care, la rândul său, prin sentinţa nr. 201/2011 a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Prin sentinţa nr. 217 din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca netimbrată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamante.
A reţinut curtea de apel că reclamantelor li s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, prevăzută de Legea nr. 146/1997, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 554/2004, care stipulează că se timbrează acţiunea prin care se solicită despăgubiri, însă acestea au invocat, în mod nelegal, scutirea de la plata acestei taxe, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, care prevăd sancţiunea anulării cererii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele P.V.M., S.A.M. şi S.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin cererea de recurs, recurentele susţin, în esenţă, că pe parcursul judecării cauzei nu au fost citate niciodată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, iar în raport de obiectul acţiunii, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Recursul este întemeiat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Analizând cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la termenul din 10 februarie 2011, în faţa Judecătoriei Piatra-Neamţ, se constată că demersul judiciar al reclamantelor are la bază situaţia de fapt, potrivit căreia, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile, izvorul de drept al obligaţiei pe care pârâtul, în calitate de reprezentant al instituţiilor competente în materia fondului funciar, trebuia să o îndeplinească, fiind Legea nr. 18/1991 coroborată cu Legea nr. 247/2005.
În acest context, chiar dacă acţiunea este întemeiată pe Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în ceea ce priveşte stabilirea taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, sunt incidente dispoziţiile speciale prevăzute de art. 15 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la (…) r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente”.
Pe de altă parte, contrar celor reţinute de prima instanţă, în considerentele hotărârii recurate, din actele dosarului nu rezultă că reclamantelor le-a fost pusă în vedere printr-un act de procedură, obligaţia de a achita taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, astfel încât acestea să fi fost în măsură să îndeplinească această cerinţă sau să conteste legalitate măsurii dispuse, fiind încălcat astfel dreptul la apărare garantat de prevederile constituţionale, precum şi dreptul la un proces echitabil în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată nelegalitatea hotărârii recurate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (5) C. proc. civ., va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.V.M., S.A.M. şi S.I., împotriva sentinţei nr. 217 din 13 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3871/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4054/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
