ICCJ. Decizia nr. 3965/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3965/2012
Dosar nr. 809/54/2012
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în comuna Celaru, jud. Dolj, obligaţie dispusă prin Decizia nr. 3.512 din 16 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă şi irevocabilă; obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3.512 din 16 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în comuna Celaru, jud.Dolj, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data deciziei.
Reclamantul a arătat că hotărârea judecătorească este executorie de drept, fără a fi necesare alte formalităţi, nu a fost executată de pârâtă, şi, în consecinţă, starea de pasivitate a pârâţilor trebuie sancţionată.
Acţiunea reclamantului s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 632 din 7 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului P.S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate a fost suspendată pentru o perioadă de 6 luni.
În esenţă, Curtea a apreciat că în speţă nu este realizată ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care activitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată prin lege, neputându-se, astfel, reţine existenţa unei atitudini de pasivitate a pârâţilor, care să fie sancţionabilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul P.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi cele ale art. 304 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului dispunând respingerea acţiunii în sensul nesancţionării Preşedintelui Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, fără a reţine pasivitatea Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, manifestată timp de aproape 1 an de zile, respectiv de la data de 16 iulie 2011, dată de la care trebuia să fie executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la data de 15 martie 2012, când O.U.G. nr. 4/2012 a fost publicată în M. Of.
O altă critică vizează interpretarea greşită a O.U.G. nr. 4/2012, în sensul că acest act normativ ar avea în vedere şi procedura de executare silită specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul-reclamant susţine că Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ar fi trebuit sancţionat cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, respectiv, pentru fiecare zi cu care s-a întârziat executarea hotărârii, până la data de 15 martie 2012.
Apreciază că instanţa, în mod greşit, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, datorate ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti.
O critică distinctă vizează nemotivarea sentinţei sub aspectul înlăturării argumentelor reclamantului, din cuprinsul acţiunii.
4. Apărarea intimatei.
Prin întâmpinarea depusă la 12 septembrie 2012, intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că potrivit legislaţiei aplicabile în materie şi date fiind elementele obiective care se circumscriu situaţiei de fapt, nu se poate stabili în sarcina Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit intimatei, în cauză trebuia citat în nume personal preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în raport de prevederile art. 24 alin (2) coroborate cu art. 25 din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că sancţiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorităţii publice obligat prin hotărâre.
Atribuţia de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor aparţine Comisiei Centrale, organism colegial şi că, între membrii comisiei nu există raporturi de subordonare aşa încât, preşedintele "nu are competenţa de a constrânge pe ceilalţi membri să adopte o anume decizie".
Susţine că nu există intenţia de a nesocoti Decizia nr. 3.512 din 16 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată să respecte prevederile imperative ale legii, respectiv O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, care sunt de imediată aplicare.
Referitor la plata despăgubirilor de întârziere în cuantum de 50.000 RON, în favoarea reclamantului, arată că această solicitare este neîntemeiată, având în vedere că s-au făcut demersuri în soluţionarea dosarului de despăgubire, respectiv emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, iar reclamantul nu a făcut dovada culpei comisiei, prejudiciul produs acestuia precum şi legătura de cauzalitate între acestea.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în privinţa criticii care vizează pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor manifestată în perioada cuprinsă între data de la care hotărârea judecătorească irevocabilă trebuia executată şi până la data de 14 martie 2012, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancţiune pentru neexecutarea în termen a Deciziei nr. 3.512 din 16 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004:
"(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."
Aşa fiind, rezultă că preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligaţia de a executa decizia menţionată în sensul de a emite "decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data pronunţării prezentei decizii" respectiv din 16 iunie 2011.
Necontestat, acest fapt nu s-a realizat aşa încât se impune, în concordanţă cu prevederile legale menţionate aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data expirării termenului de 6 luni prevăzut în decizie respectiv cu data de 17 decembrie 2011 şi până la data de 14 martie 2012, în condiţiile în care la 15 martie 2012 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
De aceea, critica formulată de recurent este legală şi ea va antrena admiterea recursului în sensul precizat anterior.
Înalta Curte nu poate reţine sub acest aspect apărările intimatei privind aplicarea sancţiunii prevăzute de lege conducătorului acestei autorităţi.
Împrejurarea că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ori conducătorul său nu au fost părţi în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea ce se execută nu este relevantă, câtă vreme art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Preşedintelui ANRP calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Faptul că potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcţionează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocată ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti în termenul legal. Conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor avea obligaţia legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă prin conducătorul său a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătoreşti, dar ceilalţi membri ai comisiei s-ar fi opus.
Toate celelalte critici formulate de recurent sunt nefondate.
În cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-au suspendat până la 15 mai 2013 emiterea titlurilor de despăgubire şi procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2007.
În raport de prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuţie, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătoreşti, motiv pentru care se impune menţinerea sentinţei recurate sub acest aspect.
Capătul de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat, recurentul-reclamant nefăcând dovada prejudiciului suferit aceasta şi din perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire şi nu a titlului de plată.
Hotărârea atacată este adecvat motivată, în raport cu soluţia pronunţată, cuprinzând în acest sens motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va modifica în parte sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de P.S. împotriva Sentinţei nr. 632/2012 din 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că admite în parte acţiunea formulată de către reclamantul P.S.
Aplică Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 17 decembrie 2011 şi până la data de 14 martie 2012.
Respinge capătul de cerere privind despăgubirile ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3961/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3970/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
