ICCJ. Decizia nr. 3999/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3999/2012
Dosar nr. 1004/45/2011*
Şedinţa de la 5 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la data de 2 mai 2011, reclamanta SC R. SRL Vaslui, în contradictoriu, cu pârâta Regia Naţionala a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Vaslui”, a solicitat anularea rezultatului procedurii de achiziţie publică, transmis prin Adresa nr. 3486 din 22 aprilie 2011 şi obligarea autorităţii contractante la continuarea procedurii şi reevaluarea ofertelor, conform fişei de date a achiziţiei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că autoritatea contractantă nu a respectat principiile care au stat la baza atribuirii contractului de achiziţie publică privind prestarea de „servicii de pază înarmată şi neînarmată” COD CPV nr. 7971300 şi că pe nedrept nu a luat în considerare justificările privind preţul neobişnuit de scăzut, respingând oferta reclamantei ca neacceptabilă.
În cauză a formulat cerere de intervenţie accesorie SG K.G.S. SRL Bucureşti, în interesul Romsilva - Direcţia Silvică Vaslui, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin încheierea din data de 7 septembrie 2011, Tribunalul Vaslui a respins excepţia lipsei competenţei sale materiale de a soluţiona acţiunea reclamantei SC R. SRL,excepţie invocată din oficiu, apreciind că, în materia achiziţiilor publice, nu are relevanţă dacă autoritatea contractantă este autoritate publică locală sau centrală, întrucât, în ambele situaţii, competenţa materială este aceeaşi, tribunalul fiind instanţă de fond, iar curtea de apel este instanţa de recurs.
Ulterior, Tribunalul Vaslui a ridicat din nou excepţia lipsei competenţei sale materiale de a soluţiona acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL, având în vedere modificările aduse O.U.G. nr. 34/2006 prin Legea nr. 277/2010.
Prin Sentinţa nr. 444/CA din 17 octombrie 2011,Tribunalul Vaslui a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Iaşi, prin Sentinţa nr. 382/2011 din 19 decembrie 2011, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Vaslui, ca primă instanţă competentă în materia contenciosului administrativ.
Totodată a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă apărut între Tribunalul Vaslui şi Curtea de Apel Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a constatat că, din întreaga documentaţie întocmită de autoritatea contractantă beneficiară, respectiv de către Direcţia Silvică Vaslui, reiese că aceasta este entitatea care a înţeles să iniţieze, să desfăşoare şi să finalizeze procedura de achiziţie publică conform regulilor instituite prin O.U.G. nr. 34/2006, fapt ce face ca prevederile acestui act normativ să-şi găsească aplicabilitatea şi în ceea ce priveşte cadrul ales pentru soluţionarea contestaţiilor ce s-ar formula împotriva actelor emise de autoritatea contractantă, şi implicit, împotriva comunicării rezultatului procedurii.
Argumentând, instanţa a arătat că pârâta Direcţia Silvică Vaslui a ales să organizeze o licitaţie publică pentru atribuirea Contractului de prestare servicii pază înarmată şi neînarmată a obiectivelor aflate pe raza ocoalelor silvice: Vaslui, Brodoc şi Oprişiţa pe baza regulilor instituite prin O.U.G. nr. 34/2006 şi, având în vedere şi soluţiile pronunţe de Tribunalul Vaslui, a exclus „ab initio”, posibilitatea ca litigiul de faţă să fie soluţionat, în primă instanţă, de Curtea de apel, în condiţiile în care nu Romsilva este emitentul actului administrativ contestat, ci structura sa descentralizată, respectiv Direcţia Silvică Vaslui, care este emitentul actului contestat.
În concluzie, instanţa, potrivit regulilor instituite prin art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006, coroborate cu valoarea estimată a contractului, ce se situează sub pragul prevăzut de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, a stabilit că tribunalul, ca primă instanţă în materia contenciosului administrativ, este competent să soluţioneze cauza, făcând astfel aplicarea dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Secţia Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Încheierea din 5 martie 2012, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competenţă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere obiectul cauzei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Aşa cum rezultă din cele rezumate anterior, litigiul are ca obiect anularea rezultatului unei proceduri de atribuire derulate în condiţiile prevăzute prin O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Din înscrisurile aflate la dosarul primei instanţe sesizate, rezultă că procedura de achiziţie publică a fost declanşată în luna martie 2011, iar acţiunea în justiţie a fost promovată la data de 2 mai 2011.
Începând cu data de 3 ianuarie 2011, când au intrat în vigoare modificările aduse Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin Legea nr. 34/2006 prin Legea nr. 278/2010, competenţa în materia achiziţiilor publice a fost partajată între curtea de apel - secţia de contencios administrativ şi fiscal, competentă să soluţioneze plângerea împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în privinţa procedurii de atribuire (art. 255 - 2851 din O.U.G. nr. 34/2006) şi tribunal - secţia civilă (fostă comercială), căreia îi revine competenţa de a soluţiona acţiunile în despăgubire, pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire şi acţiunile privind executarea sau desfiinţarea contractelor de achiziţie publică (art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006).
Normele speciale cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006, pentru contestarea actelor administrative privind procedurile de achiziţie publică şi pentru soluţionarea acţiunilor având ca obiect contractele de achiziţie publică (contracte administrative) exclud aplicarea normelor de drept comun în materia contenciosului administrativ, statuate prin Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că la data învestirii instanţei, competenţa soluţionării litigiilor legate de procedura de atribuire aparţinea curţii de apel - secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu obligativitatea parcurgerii, în prealabil, a procedurii administrativ jurisdicţionale la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, neformularea contestaţiei administrative constituind o problemă de admisibilitate a acţiunii, iar nu un element hotărâtor în stabilirea competenţei materiale a instanţei.
2. Temeiul de drept al regulatorului de competenţă
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili, pentru judecarea cauzei, competenţa Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC „R.” SRL Vaslui în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva” - Direcţia Silvică Vaslui şi intervenienta SC „K.G.S.” SRL Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3986/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4055/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
