ICCJ. Decizia nr. 4066/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4066/2012
Dosar nr. 16571/54/2004*
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2012
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Sentinţa nr. 237 din 29 aprilie 2010 (irevocabilă prin Decizia nr. 1540 din 16 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale), Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea precizată la data de 26 martie 2010 de reclamantul T.C.N., împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, a anulat Ordinul ministrului apărării naţionale nr. 280 din 15 martie 2009, a dispus reîncadrarea reclamantului pe funcţia avută anterior emiterii ordinului, precum şi achitarea către acesta a drepturilor salariale cuvenite şi neîncasate de la data trecerii în rezervă şi până la reîncadrarea efectivă şi a luat act că nu se solicită cheltuieli.
La data de 25 octombrie 2011, reclamantul T.C.N. a formulat cerere de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului Sentinţei nr. 237 din 29 aprilie 2010, arătând următoarele:
După rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei, pârâtul şi-a executat voluntar obligaţiile impuse de instanţă, însă în limitele întinderii înţelese de acesta. Astfel, a fost reîncadrat în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului şi i s-au achitat doar o parte din drepturile salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă, respectiv: solda de funcţie, solda de grad, gradaţia şi sporul de dispozitiv.
A precizat că trecerea sa în rezervă, fiind efectuată în mod nelegal, instanţa a dispus anularea Ordinului nr. 280 din 15 martie 2004 şi, ca atare, pârâtul datorează drepturi de care ar fi beneficiat, dacă nu ar fi fost concediat, dreptul comun în materie fiind art. 80 din Legea nr. 53/2003.
Astfel, arată că, raportat la Ordinul nr. M.44 din 30 mai 2011, dat în aplicarea Ordinului nr. 1954/2005, pârâtul trebuia să-i achite şi următoarele drepturi salariale:
- premiul anual (al 13-lea salariu) - poziţia 10 ianuarie 2008.
- norma de hrană - poziţia 10 februarie 02
- norma de uniformă şi echipament obligatoriu - poziţia 10 februarie 03
- inflaţia drepturilor salariale (prin reactualizarea sumei datorate cu indicele de devalorizare al monedei naţionale de la data scadentă a fiecărui drept salarial şi până la data efectivă a plăţii).
În susţinerea cererii a depus: adresa nr. A.1948 din 6 octombrie 2011,emisă de MApN-U.M. "X", Ordinul M.44 din 30 mai 2011 pentru aprobarea îndrumărilor privind încadrarea cheltuielilor MApN pe articolele şi alineatele clasificaţiei economice.
Prin Încheierea din 15 februarie 2012, ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului Sentinţei nr. 237 din 29 aprilie 2010, formulată de reclamantul T.C.N., reţinând următoarele:
Cu privire la cererea de chemare în judecată cu care reclamantul T.C.N. a învestit instanţa de judecată a fost formulată cerere de complinire la data de 26 martie 2010, prin care s-a solicitat acordarea drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă şi până la data efectivă a reîncadrării.
Ca şi consecinţa a admiterii capătului principal al cererii de chemare în judecată, respectiv de anulare a ordinului de trecere în rezervă a reclamantului a fost admis şi petitul privind acordarea drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit în perioada cuprinsă între data emiterii ordinului şi data reîncadrării efective, petit ce a fost soluţionat de către instanţă în limitele învestirii.
Ca atare, solicitarea reclamantului formulată prin cererea de complinire viza doar acordarea drepturilor salariale, fără a fi solicitată reactualizarea sumei datorate cu indicele de devalorizare a monedei naţionale.
Acordarea, prin dispozitivul sentinţei, a sumei reactualizate, în condiţiile în care instanţa nu a fost învestită cu o astfel de cerere ar reprezenta un caz de extra petita, fiind afectată legalitatea sentinţei, ceea ce atrage caracterul neîntemeiat al cererii de lămurire a întinderii dispozitivului sentinţei, sub acest aspect.
În ceea ce priveşte cererea de lămurire a dispozitivului sub aspectul întinderii acestuia, respectiv a acordării premiului anual, normei de hrană şi normei de uniformă şi echipament obligatoriu, Curtea de apel a reţinut că cererea reclamantului privind acordarea drepturilor salariale cuvenite şi neîncasate a fost soluţionată de instanţă cu respectarea limitelor învestirii, în conformitate cu solicitarea reclamantului şi nu comportă lămuriri, putând fi calificată ca şi cerere de completare.
Prin Sentinţa civilă nr. 237/2010 au fost acordate drepturile salariale cuvenite reclamantului şi neîncasate în perioada cuprinsă între 15 martie 2004 - 15 aprilie 2011.
Prin cererea formulată de reclamant în cadrul acţiunii de fond nu a învestit instanţa cu analizarea îndreptăţirii sale la componentele solicitate prin prezenta cerere, respectiv premiul anual, norma de hrană,norma de uniformă şi echipament obligatoriu.
Ori, în conformitate cu Anexa nr. 8 din Legea nr. 138/1999 care reglementează drepturile băneşti ale personalului din cadrul Ministerului Apărării Naţionale se reţine următoarele: ”1. Cadrele militare în activitate (..) beneficiază de următoarele drepturi băneşti: a) solda lunară, compusă din: solda de funcţie prevăzută în ordinul de numire sau avută anterior, dacă este mai mare; solda gradului pe care îl au; diferenţa soldei de grad, în condiţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din prezenta lege; gradaţiile la care au dreptul;solda de merit; indemnizaţia de comandă”.
Acordarea efectivă a premiului anual este reglementată de disp. art. 29 din lege, fiind prevăzută acordarea condiţionată a acestuia în raport de prestarea efectivă a activităţii corespunzătoare şi de lipsa unor abateri grave sancţionate disciplinar, iar norma de hrană şi norma de uniformă şi echipament obligatoriu sunt reglementate de disp. art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995,nefiind încadrate în noţiunea de drept salarial.
Reglementarea iniţială a acestor componente salariale a fost ulterior preluată în Legea nr. 330/2009, menţinând caracterul condiţionat al acordării acestor componente salariale.
Acordarea drepturilor salariale ca urmare a admiterii cererii principale de anulare a actului administrativ vătămător are caracterul unei acţiuni în despăgubiri, neputând fi pusă în discuţie îndreptăţirea reclamantului la acordarea unor sporuri salariale, în cadrul cererii de lămurire a întinderii dispozitivului, acesta specificând doar obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale, conform solicitării reclamantului.
Împotriva Încheierii din 15 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 16571/54/2004, a declarat recurs T.C.N.
În esenţă, recurentul susţine că în mod greşit a reţinut instanţa că cererea sa reprezintă o extra petita în raport cu cererea de chemare în judecată, întrucât drepturile salariale cuvenite şi neîncasate de la data trecerii în rezervă şi până la data reîncadrării efective au natura juridică a unor despăgubiri datorate pentru daunele materiale suferite ca urmare a actului administrativ de trecere în rezervă şi au ca temei juridic prevederile art. 18 alin. (3) şi (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, dreptul comun în materie şi Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.44 din 30 mai 2011, conform căruia în conţinutul drepturilor salariale intră nu numai cheltuielile salariale în bani, ci şi cheltuielile salariale în natură: premiul anual (al 13-lea salariu), norma de hrană şi norma de uniformă şi echipament obligatoriu.
Mai susţine recurentul că instanţa a confundat noţiunea de drept bănesc prevăzută în Anexa nr. 8 la Legea nr. 138/1999, cu aceea de drept salarial şi a omis să coroboreze dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 80/1995 cu cele ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.44 din 30 mai 2011, care se referă la cheltuieli salariale în bani şi cheltuieli salariale în natură.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. 16571/54/2004, soluţionat prin Sentinţa Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal nr. 237 din 29 aprilie 2010 (irevocabilă prin Decizia nr. 1540 din 16 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), reclamantul a solicitat instanţei anularea Ordinului M.P. nr. 280 din 15 martie 2004, prin care a fost trecut în rezervă, la termenul de judecată din 26 martie 2010, reclamantul a formulat cerere de complinire a acţiunii introductive, solicitând şi reîncadrarea sa în funcţia avută anterior şi achitarea tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă şi până la data efectivă a reîncadrării.
În sensul celor arătate anterior, prin Sentinţa nr. 237 din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul T.C.N., împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, a anulat Ordinul ministrului apărării naţionale nr. 280 din 15 martie 2009, a dispus reîncadrarea reclamantului pe funcţia avută anterior emiterii ordinului, precum şi achitarea către acesta a drepturilor salariale cuvenite şi neîncasate de la data trecerii în rezervă şi până la reîncadrarea efectivă.
Înalta Curte constată că, prin sentinţa ce formează obiectul prezentei cereri de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului, instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii prin acţiunea precizată de reclamant, acordând exact ceea ce s-a cerut, respectiv „achitarea tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data trecerii în rezervă şi până la data efectivă a reîncadrării”.
Or, de vreme ce instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, se observă că solicitările petentului formulată pe calea cererii de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei respective nu sunt specifice procedurii reglementate de art. 2811 C. proc. civ.
În realitate, deşi recunoaşte faptul că pârâtul şi-a executat voluntar obligaţiile impuse de instanţă prin sentinţa în discuţie, în limitele întinderii înţelese, petentul T.C.N. este nemulţumit de modul în care pârâtul a executat hotărârea judecătorească, prin care, de altfel, instanţa a dispus obligarea pârâtului exact în sensul celor solicitate prin acţiune, astfel cum a fost precizată.
Astfel fiind, solicitările petentului formulate pe calea procedurii prevăzute de art. 2811 C. proc. civ. reprezintă în sensul celor reţinute de instanţa de fond o cerere formulată extra petita, prin raportare la limitele învestirii instanţei, atâta timp cât, prin acţiune, reclamantul nu a individualizat pretenţiile sale sub aspectul drepturilor salariale.
De altfel, corect a reţinut Curtea de apel că, prin cererea de chemare în judecată, T.C.N. nu a învestit instanţa cu analiza îndreptăţirii sale la componentele solicitate ale drepturilor salariale pe care le solicită, astfel că nici instanţa nu avea căderea, nici cu ocazia soluţionării litigiului principal, şi nici în procedura reglementată de art. 2811 C. proc. civ., să analizeze şi să acorde ex officio asemenea drepturi.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că încheierea pronunţată de Curtea de apel este legală şi netemeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.C.N. împotriva Încheierii din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4055/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4067/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
