ICCJ. Decizia nr. 4007/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4007/2012
Dosar nr. 457/35/2011
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC "W.C.L." SA a chemat în judecată pârâtele A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând anularea Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 065293 din 21.03.2011 şi obligarea pârâtelor la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 2.637 RON, achitată conform Ordinului de plată nr. 224 din 22.03.2011, cu plata dobânzii legale aferente, astfel cum este prevăzută de art. 124 C. proc. fisc., cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi taxe de timbru.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că pentru înmatricularea în România a autoturismului marca M. serie saşiu X, fabricat în 2009, a fost obligată la plata taxei de poluare în cuantum de 2.637 RON, conform Deciziei nr. 065293 din 21.03.2011.
Taxa de poluare a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 alin. (1) al Tratatului Comunităţii Europene.
Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 213 din 17 octombrie 2011 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei nr. 065293 din 21 martie 2011 de calcul a taxei de poluare, în vederea înmatriculării autovehiculului proprietatea reclamantei M. serie saşiu X.
De asemenea, a obligat pârâtele la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 2.637 RON achitată conform Ordinului de plată 224/2011 cu plata dobânzii legale aferente, astfel cum e prevăzut de art. 124 C. proc. fisc.
Totodată, instanţa a admis cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu, obligând chemata în garanţie să restituie către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală suma de 2.637 RON achitată cu titlu de taxă de poluare, precum şi cuantumul dobânzilor legale aferente, calculate conform prevederilor art. 124 C. proc. fisc.
Instanţa a mai dispus şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că faţă de caracterul discriminatoriu al reglementării taxei de poluare aplicabilă reclamantei, această reglementare urmează a fi înlăturată ca fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 110 T.F.U.E.
Urmare a înlăturării actului de impunere instanţa a reţinut că urmează să fie restituite sumele percepute în temeiul acestui act, în vederea reparării prejudiciului pricinuit reclamantei prin acest act nelegal.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu privind plata dobânzii, instanţa a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 124 raportat la art. 70 alin. (1) C. proc. fisc.
În temeiul art. 63 C. proc. civ., apreciind întemeiată cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu, instanţa a admis-o, obligând chemata în garanţie să restituie pârâtei suma de 2.637 RON, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că normele interne ce reglementează obligaţia de plată a taxei de primă înmatriculare în România, pentru autoturismele second-hand, contravin dispoziţiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art. 90 paragraf 1.
Astfel, textul naţional nu instituie o discriminare în sensul dispoziţiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene, conform cărora "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare".
S-a mai susţinut de către recurentă că existenţa unei taxe de poluare nu este contrară dispoziţiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
O.U.G. nr. 50/2008, susţine recurenta, stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, taxă care se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu.
- Referitor la capătul de cerere prin care instanţa a dispus restituirea sumelor reprezentând taxe de poluare către reclamantă, în vederea reparării prejudiciului pricinuit acesteia, recurenta a criticat sentinţa de fond reţinând că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condiţiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc.
- Printr-o altă critică, recurenta a susţinut că restituirea taxei de poluare se face numai în anumite condiţii reglementate de art. 8 din O.U.G. nr. 50/2008.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare cu dobânda legală aferentă s-a susţinut de către recurentă că, Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 23083/3/2009, a reţinut în mod irevocabil, prin Decizia nr. 1.026 din 22 aprilie 2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.
Recursul este fondat pentru motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, după cum se va arăta în continuare:
Obiectul acţiunii formulate de reclamantă îl constituie anularea unor acte administrativ-fiscale prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligaţii de plată, reprezentând taxă de poluare pentru autovehiculul marca M. serie saşiu X, taxă în cuantum de 2.637 RON şi plata dobânzii legale aferente.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de RON, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamantă.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de RON.
Faţă de cele arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bihor, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 213/CA/2011 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4198/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4004/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
