ICCJ. Decizia nr. 4214/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4214/2012
Dosar nr. 11556/2/2010
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4228 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul F.V. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a apreciat că pârâtul F.V. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât a avut gradele de locotenent (1979), respectiv locotenent major (1980), în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Covasna, iar în această calitate a dispus şi a întreprins măsurile informativ-operative menţionate în Nota de constatare nr. DI/I/2038 din 26 august 2010, care nu au fost contestate în cauză.
Aşadar, a reţinut judecătorul fondului, prin activităţile desfăşurate de pârât în scopul susţinerii regimului totalitar comunist, au fost suprimate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv: dreptul la viaţă privată, secretul corespondenţei, prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi dreptul la liberă circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul F.V., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- instanţa a încălcat prevederile art. 156 C. proc. civ. deoarece, deşi a respins cererea de acordare a unui termen de judecată pentru lipsă de apărare, nu a amânat pronunţarea pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise;
- în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece nu s-a dovedit existenţa unei încălcări a drepturilor şi libertăţilor persoanei care a făcut cererea de verificare, respectiv N.L.
Recurentul nu şi-a încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare (art. 156 C. proc. civ.), acesta este nefondat, instanţa apreciind în mod corect că cererea nu a fost temeinic justificată, nefiind însoţită de acte doveditoare, cu atât mai mult cu cât pârâtul mai beneficiase de un termen. Totodată, prin cererea depusă, pârâtul nu a solicitat amânarea pronunţării pentru a formula concluzii scrise.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, instanţa de control judiciar constată că acesta este întemeiat, constatându-se că nu există o identitate între persoanele care au formulat cererile de verificare (N.L. şi G.I.) şi persoanele supravegheate de pârât în calitate de lucrător al fostei securităţi, cererea C.N.S.A.S. fiind însoţită de o serie de note informative ce se referă la alte persoane decât N.L. şi G.I.
Referitor la aceştia din urmă, instanţa de control judiciar constată că un singur înscris se referă la petentul G.I., dar acest înscris nu este întocmit sau semnat de pârât şi nici nu face dovada neechivocă a faptului că pârâtul ar fi dispus urmărirea acestei persoane.
Pe cale de consecinţă, în mod greşit instanţa de fond a considerat îndeplinite condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în prezenta cauză, cu privire la pârâtul F.V., astfel că acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de F.V. împotriva Sentinţei civile nr. 4228 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4215/2012. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 4211/2012. Contencios → |
|---|
