ICCJ. Decizia nr. 4018/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4018/2012
Dosar nr. 282/47/2011
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta H.A.M. (P.) a chemat în judecată Universitatea S.H. Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licenţă, a suplimentelor la diplomă ca urmare a absolvirii Universităţii „S.H.” Facultatea de Sociologie - Psihologie, Specialitatea Psihologie, precum şi a diplomei de absolvire a liceului depusă la dosarul de înscriere a reclamantei în cadrul pârâtei.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Sociologie - Psihologie, specializarea Psihologie din cadrul Universităţii „S.H.”, promoţia 2009, fiindu-i eliberată în acest sens adeverinţa nr. 2025 din 23 iulie 2009.
Din cuprinsul adeverinţei menţionate reiese împrejurarea că a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, obţinând Titlul de Licenţiat în Psihologie.
Adeverinţa eliberată de către pârâtă cu numărul 2025 din 23 iulie 2009 care atestă calitatea reclamantei de absolvent al Facultăţii de Sociologie - Psihologie din cadrul Universităţii „S.H.”, precum şi cea de licenţiat în psihologie, a avut termen de valabilitate doar până la eliberarea Diplomei de Licenţă, respectiv - maxim 12 luni.
Termenul de valabilitate al unei astfel de adeverinţe este reglementat de dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior - anexă a Ordinului nr. 2284/2007 a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Textul art. 38 din regulament prevede în mod expres că „după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează adeverinţa de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.
În temeiul dispoziţiilor art. 20, alin. (1) din acelaşi regulament, reclamanta s-a adresat pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin cererea nr. 1022 din 28 septembrie 2010, solicitând eliberarea diplomei de licenţă, precum şi a suplimentului la diplomă, în calitate de absolvent al Universităţii „S.H.” din Bucureşti, Facultatea de Sociologie - Psihologie, specializare Psihologie, diploma de licenţa fiindu-i necesară pentru încadrarea pe postul de profesor în învăţământul primar.
Având în vedere poziţia Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pârâta Universitatea S.H. a formulat împotriva acestuia cerere de chemare în garanţie solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să fie obligat sa aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licenţa pentru reclamant.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 261 din 27 septembrie 2011 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta H.A.M. (P.), obligând pârâta să elibereze reclamantei diploma de bacalaureat, respingând celelalte cereri.
Totodată, a respins şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului .
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta care nu a parcurs o formă de învăţământ superior într-o specializare care nu a fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptăţită a obţine diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă.
Referitor la restituirea diplomei de bacalaureat s-a reţinut că nu mai există nici un temei pentru reţinerea acesteia.
Având în vedere soluţia preconizată a se da cererii reclamantei pentru eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentelor la diplomă, precum şi aprecierea unei conduite în limitele legii din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Curtea va respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta H.A.M. (P.), întemeindu-l în drept pe dispoziţiile art. 304, 3041 şi 312 C. proc. civ.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că acesta nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON şi timbru mobil judiciar de 0,15 RON.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 RON şi cu 0,15 RON timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de H.A.M. (P.) împotriva sentinţei civile nr. 261 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4013/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4032/2012. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
