ICCJ. Decizia nr. 4013/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4013/2012
Dosar nr. 4614/62/2011/a1
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii T.N. şi T.M. au chemat în judecată D.G.F.P. şi A.F.P. a municipiului Braşov, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună anularea deciziei de impunere nr. 121 din 20 iulie 2010, a Raportului de inspecţie fiscală nr. 7429 din 20 iulie 2010 şi a deciziei nr. 1543 din 29 octombrie 2010 emise de D.G.F.P. Braşov, precum şi a deciziei privind înregistrarea din oficiu, în scopuri de TVA nr. 200037 din 3 iunie 2010 emisă de A.F.P. Braşov, precum şi a tuturor actelor emise în baza actelor administrative menţionate.
În motivarea cererii, s-a arătat că la pct. 5.2 din decizia de impunere se reţine că activitatea desfăşurată de cei doi contribuabili a avut ca scop obţinerea de venituri cu caracter de continuitate, impunându-se calcularea de TVA şi accesorii aferente.
S-a mai arătat că prin decizia de soluţionare a contestaţiei s-a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. fisc.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin încheierea din 16 februarie 2012 a respins cererea formulată de reclamanţi, reţinând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, în sensul răsturnării prezumţiei de legalitate a actelor administrativ fiscale.
Referitor la condiţia pagubei iminente s-a reţinut că nu va mai fi analizată în lipsa cumulării acesteia cu condiţia cazului bine justificat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii T.N. şi T.M.
În temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului, excepţie de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare”.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) din C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, iar potrivit alin. (2) „termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”.
În speţă, hotărârea recurată a fost comunicată reclamanţilor la data de 8 martie 2012 iar declaraţia de recurs ca şi motivele au fost depuse la Curtea de Apel Braşov la data de 23 martie 2012 cu mult peste termenul de 5 zile de la comunicare, prevăzut de lege.
În raport de prevederile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi aveau obligaţia procesuală de a depune motivele de recurs în termen de 5 zile, termen calculat potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., de la data comunicării hotărârii recurate.
Analizând înscrisurile depuse în combaterea excepţiei, Înalta Curte constată că nu s-a făcut dovada depunerii în termen a motivelor de recurs, transmise instanţei.
Cum dispoziţia imperativă a legii nu a fost îndeplinită şi nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuţia părţilor, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de T.N. şi T.M. împotriva încheierii din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4005/2012. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 4018/2012. Contencios → |
|---|
