ICCJ. Decizia nr. 4033/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4033/2012
Dosar nr. 567/64/2011
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.L.C. a chemat în judecată Casa Naţională de Pensii Publice, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor băneşti pentru perioada 15 noiembrie 2010 dată la care a încetat concediul pentru creşterea copilului şi la care trebuia să fie repusă în funcţia de Director executiv al Casei Judeţene de Pensii Braşov, până la data repunerii efective în această funcţie - 16 iunie 2011 şi a plăţii integrale a sumelor datorate, sumele de bani care au fost solicitate fie acordate sunt cele încasate efectiv de actualul director executiv M.T.
Reclamanta a mai solicitat şi plata de daune materiale sub forma de despăgubiri de 10.000 RON şi plata de daune morale de 5.000 RON plus cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la încetarea concediului de creştere şi îngrijire a copilului (15 noiembrie 2010) în mod legal trebuie să revină pe funcţia avută şi dobândită prin concurs, însă conducerea C.N.P.A.S. nu a reintegrat-o emiţând nenumărate ordine în dispreţul legii şi a Constituţiei.
A mai arătat că a încercat să soluţioneze această problemă şi pe cale amiabilă, invocând şi Sentinţa nr. 171/F din 25 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rămasă ulterior revocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1814 din 25 martie 2011, dar fără niciun rezultat, fapt ce a determinat-o să se adreseze încă o dată instanţei de judecată.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 198/F din 17 octombrie 2011 a admis acţiunea formulată de reclamantă obligând pârâta să-i plătească suma totală de 36.873 RON brut cu titlu de despăgubiri materiale cuvenite pentru perioada 15 noiembrie 2010 - 15 iunie 2011, sumă cuprinsă din 33.198 RON brut, despăgubiri echivalente cu salariul neîncasat pe perioada precizată şi suma de 3.675 RON, despăgubiri echivalente cu stimulentele cuvenite şi neîncasate în această perioadă, sumă totală ce va fi actualizată cu rata indicelui de inflaţie şi dobânda legală până la data plăţii efective.
Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantei daune morale în cuantum de 1.000 RON şi cheltuieli de judecată în sumă de 1.542 RON şi a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor de întârziere în sumă de 10.000 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Întrucât reclamanta nu a beneficiat de venituri în perioada menţionată, despăgubirile ce i se vor acorda vor fi indexate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală calculată conform art. 8, art. 1082, art. 1084 şi art. 998 C. civ., scopul acordării în acest sens fiind acoperirea întregului prejudiciu suferit de reclamantă.
Referitor la stimulentele solicitate s-a reţinut că atâta vreme cât fostului director executiv i s-au acordat şi repartizat stimulente pentru Casa Judeţeană de Pensii Braşov, în lunile noiembrie şi decembrie 2010, acest lucru ar fi putut să-i fie repartizat şi reclamantei dacă era în funcţie.
Cât priveşte plata daunelor morale, s-a reţinut că aceasta este justificată, faţă de statutul său de persoană cu funcţie publică căruia i-a fost lezată demnitatea, având de suferit prin situaţia creată.
În acelaşi sens, instanţa reţinând culpa pârâtei pentru neîncadrarea efectivă în funcţie a reclamantei a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ., invocându-se atât motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. al necompetenţei primei instanţe de a soluţiona cauza, cât şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţia pe fond dispusă de admitere a acţiunii astfel cum a fost formulată.
În raport de primul motiv de recurs se arată că prima instanţă nu era competentă material să soluţioneze cauza în primă instanţă, iar în raport de obiect competenţa revenea Tribunalului Braşov.
În raport de al doilea motiv de recurs se arată că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii respectiv a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ. în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii reclamantei-intimate, astfel cum a fost formulată, respectiv cererea de acordare a despăgubirilor materiale şi cererea de acordare a daunelor morale.
Se arată că în cazul reclamantei-intimate nu erau îndeplinite condiţiile cumulative pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a autorităţii pârâte.
La dosar intimata-reclamantă a depus concluzii scrise şi practică judecătorească.
În şedinţa publică din 9 octombrie 2012, reprezentantul recurentei a arătat că autoritatea pârâtă a executat obligaţiile dispuse de instanţă conform dispozitivului sentinţei atacate achitând reclamantei-intimate toate sumele menţionate inclusiv daunele morale şi cheltuielile de judecată, dar că nu are mandat expres să renunţe la judecarea recursului conform art. 246 alin. (1) C. proc. civ.
Intimata-reclamantă reprezentată de avocat ales cu delegaţie la dosar a confirmat cele expuse de recurenta-reclamantă apreciind că recursul este lipsit de interes.
Curtea, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei de interes a recursului, ambele părţi punând concluzii în acest sens.
Pe excepţia lipsei de interes a recursului declarat, Curtea o apreciază pentru următoarele considerente ca neîntemeiată, recursul urmând a fi respins ca atare, efect al admiterii acestei excepţii.
Fapt necontestat, recurenta a susţinut că ulterior pronunţării sentinţei recurate şi ulterior promovării căii de atac a executat în integralitate dispozitivul sentinţei recurate. Pe cale de consecinţă, nu mai subzistă în prezenta cauză interesul în susţinerea căii de atac a recursului, ca o condiţie de exercitare a oricărei acţiunii şi care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării procesului civil, inclusiv în căile de atac.
Fiind executată sentinţa recurată, fapt necontestat şi confirmat de reclamanta-intimată, Curtea constată că recursul declarat a devenit lipsit de interes şi urmează a fi respins ca atare în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Naţională de Pensii Publice împotriva Sentinţei civile nr. 198/F din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4030/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4037/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
