ICCJ. Decizia nr. 4030/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4030/2012
Dosar nr. 11314/2/2010
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.N., cetăţean din Republica Moldova, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, a solicitat ca prin hotărârea pe care instanţa de judecată o va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; să procedeze la analizarea/ avizarea acesteia, să-i comunice ulterior ordinul la domiciliu indicat şi plata în solidar a sumei de 100 lei/zi întârziere cu titlu de penalităţi.
În motivarea cererii, reclamantul arată că pe data de 4 noiembrie 2010 a depus o cerere, solicitând informaţii concrete cu privire la modul in care s-a lucrat si se lucrează la cererea de redobândire a cetăţeniei romane, respectiv comunicarea datei la care Comisia pentru Cetăţenie urmează a analiza dosarul, soluţia dispusă de către Comisie, precum si comunicarea Ordinului de redobândire a cetăţeniei romane.
De la momentul înregistrării cererii de redobândire a cetăţeniei române şi până în prezent s-a interesat periodic cu privire la stadiul soluţionării dosarului la biroul de informaţii din cadrul Direcţiei Cetăţenie a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, primind de fiecare dată acelaşi răspuns invariabil, respectiv că dosarul se afla în lucru şi ca trebuie să aştepte.
Arată că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetăţeniei romane nr. 21/1991 modificata: "Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei romane intr-un termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 3539 din 18 mai 2011 a admis acţiunea reclamantului P.N. şi constatând refuzul nejustificat al pârâtei A.N.C. de a soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române a obligat-o să procedeze la analizarea/avizarea cererii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Totodată, a obligat pârâţii să comunice, ulterior analizării cererii, soluţia pe care au dat-o la domiciliul ales de reclamant şi a luat act de renunţarea acestuia la capătul de cerere privind acordarea de penalităţi.
De asemenea, a obligat pârâta ANC la plata către reclamant a sumei de 1288,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în mod nejustificat autoritatea pârâtă a invocat lipsa unor informaţii esenţiale pentru soluţionarea cererii, atâta vreme cât nu a făcut dovada acestor demersuri către instituţiile cu atribuţii în acest sens.
S-a mai reţinut, că pârâta nu a soluţionat cererea reclamantului negativ sau pozitiv în termenul prevăzut de lege de 5 luni, termen cu caracter obligatoriu în favoarea beneficiarilor dispoziţiilor legale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că în cauză nu poate fi vorba de „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinţei” de a nu rezolva cererea, neputându-se constata refuzul nejustificat de a soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Printr-o altă critică, referitoare la natura termenului de 5 luni recurenta susţine că este acel termen în care se impune verificarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru redobândirea cetăţeniei române. Aşa fiind, recurenta susţine că în mod eronat instanţa de fond confundă două momente procedurale distincte, cel al avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române de către Comisia de Cetăţenie, care este recomandat să se parcurgă în termen de 5 luni de la data înregistrării cererii de redobândire a cetăţeniei române şi cel ulterior în care constatând îndeplinite condiţiile cerute de lege, emite ordinul de acordare sau redobândire a cetăţeniei române.
Referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, recurenta susţine că este nelegală, deoarece a depus toate diligenţele pentru soluţionarea rapidă a cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
4.1. Înalta Curte constată faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19 ianuarie 2010, cererea de dobândire a cetăţeniei române a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie sub nr. 36324/RD din 11 august 2010, iar Preşedintele Comisiei pentru Cetăţenie a stabilit prin rezoluţie, în conformitate cu art. 141 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulteriore, termen pentru analizare de către Comisie pentru data de 27 decembrie 2010.
Întrucât la această dată nu erau finalizate verificările prevăzute la art. 8 lit. b) şi e) la care face trimitere art. 11 din Legea cetăţeniei, analizarea cererii reclamantului a fost amânată pentru 26 iulie 2011.
Potrivit art. 141 din actul normativ menţionat anterior, „cererea de acordare sau de dobândire a cetăţeniei române, formulată potrivit art. 101, este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei.
Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie, prin rezoluţie, dispune:
a) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e);
b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută;
c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române potrivit art. 101, termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii."
Faţă de situaţia de fapt existentă, nesoluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere cauzele obiective, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ, neputându-se identifica „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”.
Totodată având în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetăţeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială.
Acordarea cetăţeniei române nu este un drept absolut sau o obligaţie pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, urmând ca preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să aprecieze asupra propunerilor Comisiei, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991 .
Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 14¹ lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, devenit art. 16 în urma republicării legii, din moment ce, termenul de 5 luni prevăzut de textul de lege invocat este un termen de recomandare, exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru cetăţenie, a îndeplinirii condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri.
Susţinerea intimatului-reclamant potrivit căreia autoritatea pârâtă este în culpa procesuală şi că datorează cheltuieli de judecată nu poate fi primită, de vreme ce pârâta a depus toate diligenţele pentru soluţionarea rapidă a cererii, însă, verificările nu s-au putut finaliza mai înainte de 9 iunie 2011, dată la care cererea reclamantului a primit aviz pozitiv.
De altfel, urmare a finalizării verificărilor necesare într-un termen mai scurt decât cel preconizat, cererea reclamantului a fost analizată şi avizată pozitiv la data de 9 iunie 2011, fiind emis în acest sens Ordinul nr. 527/P din 27 iunie 2011 privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul P.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 3539 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul P.N. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4029/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4033/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
