ICCJ. Decizia nr. 4039/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4039/2012
Dosar nr. 6642/3/2012
Şedinţa de la 9 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.G. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Poliţia Comunitară Sector 3, solicitând instanţei să constate neconformitatea dreptului intern cu dreptul comunitar, încălcarea mai multor drepturi fundamentale şi norme constituţionale ale acestuia, calomnierea publică şi inducerea unui sentiment de ură de clasă şi discriminare ca urmare a aplicării Legii nr. 329/2009.
Totodată, reclamantul a solicitat instanţei să oblige pârâtul Statul Român la abrogarea/anularea capitolului IV din legea sus-menţionată, la plata de daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere la daune morale în valoare de 10.000 RON şi la cheltuieli de judecată, precum şi la anularea Deciziei nr. 275/2009 şi revenirea la forma iniţială de încadrare şi la plata drepturilor salariale ce i se cuveneau, ca şi la reîncadrarea în serviciu cu recunoaşterea vechimii aferente.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că este colonel în rezervă pensionat în 2008, conform O.G. nr. 7/1998 datorită restructurării Armatei şi reducerii unor categorii de funcţii, iar ulterior a participat la concursul de ocupare a unei funcţii scoase public la concurs de către pârâta Poliţia Comunitară Sector 3, fiind declarat promovat şi încadrat în instituţie prin Decizia nr. 311 din 15 octombrie 2008, însă, la data de 9 decembrie 2009, a fost constrâns să semneze opţiunea de a alege între suspendarea pensiei şi încetarea raportului de serviciu, motiv pentru care a fost nevoit să opteze pentru încetarea raportului de muncă, potrivit Deciziei nr. 275/2009.
Legal citat, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale în statutul autorităţii publice pârâte de instituţie publică de nivel local, excepţia netimbrării petitelor având ca obiect daune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi excepţia lipsei procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La rândul său, a formulat întâmpinare şi pârâta Poliţia Comunitară Sector 3, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1345 din 30 martie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că instanţa competentă material a se pronunţa asupra admisibilităţii şi temeiniciei cererii de faţă este Curtea de Apel Bucureşti, ca secţie specializată a curţii de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât autorităţile publice chemate în judecată sunt organizate la nivelul administraţiei publice centrale.
Din punct de vedere teritorial, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3809 din 8 octombrie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu la termenul din 1 octombrie 2010, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că obiectul principal contestat în acţiune este reprezentat de decizia pârâtei Poliţia Comunitară Sector 3, neavând relevanţă ordinea în care au fost inserate petitele de către reclamant.
Verificând cauza, Curtea constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie contestarea deciziei pârâtei Poliţia Comunitară Sector 3, prin care reclamantului i-a încetat raportul de serviciu cu această pârâtă.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a acesteia, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citată, se impune a stabili care este actul administrativ ce dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ.
Astfel, referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
De asemenea, în continuarea raţionamentului, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că măsurile administrative contestate nu se încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", se va reţine că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, ci criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul administraţiei publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităţilor publice locale şi judeţene sunt în competenţa tribunalelor, iar cele privind actele autorităţilor publice centrale, în competenţa curţilor de apel.
Faţă de cele arătate, cum obiectul litigiului îl constituie decizia pârâtei Poliţia Comunitară Sector 3, deci o autoritate publică de nivel local, competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.G., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4038/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4042/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
