ICCJ. Decizia nr. 4170/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4170/2012
Dosar nr. 5081/2/2010
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 ianuarie 2010, reclamantul B.C.I. a chemat în judecată Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, solicitând anularea Dispoziţiei nr. S/II/702 din 31 iulie 2009 prin care a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 RON daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că sancţiunea i-a fost aplicată pentru săvârşirea în calitate de comisar de poliţie a abaterii de neglijenţă în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi a dispoziţiilor şefilor ierarhici, sancţiune menţinută prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/II/4646 din 25 august 2009 şi ulterior, ridicată prin Dispoziţia nr. S/II/976 din 1 octombrie 2009.
Reclamantul a invocat inexistenţa abaterilor disciplinare reţinute drept temei al răspunderii, menţionând şi lipsa unei fişe a postului ocupat, cea de şef de birou în cadrul sectorului de resurse umane.
Prin Sentinţa civilă nr. 4710 din 7 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că abaterea disciplinară a fost bine stabilită în sarcina reclamantului, iar sancţiunea a fost corect individualizată.
Astfel, s-a reţinut că reclamantul nu a organizat convocarea şedinţei de instruire a personalului în domeniul pregătirii continue, nu a prezentat raportul anual aferent activităţii respective şi nu a întocmit programul de pregătire specifică şi nici interviul de evaluare a personalului din subordine.
Instanţa a înlăturat apărarea reclamantului privind lipsa fişei postului, atribuţiile funcţiei ocupate fiind prevăzute de normele legale în materie, precum şi susţinerea referitoare la nulitatea actului atacat.
Sub acest ultim aspect, instanţa de fond a reţinut că semnatarul dispoziţiei era abilitat să ocupe funcţia de director general, calitate în care fusese desemnat prin Ordinul nr. S/II/3326 din 25 martie 2009 al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul B.C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat nulitatea actului atacat, emis de o persoană fără competenţă, contrar prevederilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, art. 20 alin. (3) din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004 şi Hotărârii Guvernului 1317 din 31 octombrie 2007, potrivit cărora numirea în funcţie a directorului general al autorităţii pârâte se face prin decizie a primului-ministru.
Or, semnatarul dispoziţiei contestate, directorul general G.D., a fost numit prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
S-a invocat de asemenea, nulitatea absolută a dispoziţiei de sancţionare care nu îndeplineşte condiţiile legale de validitate, întrucât, contrar prevederilor art. 62 alin. (2) lit. c) din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004, nu cuprinde motivarea înlăturării apărărilor formulate în cadrul cercetării prealabile.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că dispoziţia de sancţionare disciplinară este netemeinică, fără însă a detalia critica formulată sub acest aspect.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod just că persoana semnatară a dispoziţiei contestate avea abilitarea de a exercita funcţia de director general, fiind desemnată temporar pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/II/3326 din 25 martie 2009, în baza Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului, secretarilor de stat, secretarului general şi şefilor/comandanţilor unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs privind nulitatea dispoziţiei pentru neîndeplinirea cerinţei de a cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, cu ocazia prezentării materialului de cercetare prealabilă, la 17 iulie 2009, reclamantul a declarat expres că nu are obiecţiuni referitoare la procedura desfăşurată şi nu formulează probe în apărare, situaţie în care nemotivarea aspectelor invocate în apărare nu poate fi imputată autorităţii emitente a actului atacat, care a fost astfel întocmit cu respectarea normelor legale în vigoare.
Deşi în recurs nu s-au formulat critici concrete cu privire la temeinicia sancţiunii disciplinare aplicate, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, aspectele negative din activitatea reclamantului referitoare la regimul disciplinar, evaluarea profesională a personalului, întocmirea fişelor posturilor, activitatea de îndrumare profesională şi managementul pregătirii continue, fiind judicios calificate ca abatere disciplinară în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) teza I şi II din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004.
În raport de cele expuse mai sus, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.C.I. împotriva Sentinţei nr. 4710 din 7 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4163/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4171/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
