ICCJ. Decizia nr. 4179/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Obligaţia de a face, suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4179/2012
Dosar nr. 405/45/2011
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 mai 2011, SC S.I.G. SRL Iaşi a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi, solicitând anularea Procesului-verbal de control financiar nr. AIF/6004 din 29 martie 2011, a Deciziei obligatorii nr. AIF/6072 din 29 martie 2011 şi a Deciziei nr. 8039 din 29 aprilie 2011, precum şi suspendarea executării aceloraşi acte administrative.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâta a stabilit în mod neîntemeiat în sarcina societăţii obligaţia de restituire a sumei de 1.221.679 RON, reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie gratuită pentru veteranii de război şi văduvelor de război.
Prin Sentinţa nr. 287 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea şi a dispus atât anularea actelor administrative contestate, cât şi suspendarea executării lor până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta a efectuat în baza licenţelor de traseu deţinute transportul persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 44/1994, de la care a colectat biletele speciale de călătorie emise de Ministerul Transporturilor, pe baza cărora a completat documentele impuse de Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 266/2005, avizate de filiala judeţeană a asociaţiei veteranilor de război şi verificate de reprezentanţii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi.
Sub acest aspect, s-au invocat notele de constatare întocmite de reprezentanţii pârâtei în perioada 2009 - 2010, în care se consemnează faptul că toate cupoanele statistice pentru transportul auto interurban de persoane, prezentate de reclamantă, corespund cu situaţia centralizatoare a borderourilor, prin aceste înscrisuri confirmându-se atât numărul de persoane transportate, parcursul realizat, cât şi numărul cupoanelor statistice şi valoarea lor.
Instanţa de fond a stabilit că reclamanta, asigurând transportul veteranilor de război, conform solicitării acestora, nu avea obligaţia de a impune acestora să efectueze călătorii doar în limita judeţului de domiciliu sau să refuze îmbarcarea lor, cupoanele emise în baza Legii nr. 44/1994 neprevăzând distanţa maximă de deplasare.
Din acest punct de vedere s-a reţinut că reclamanta, în calitate de cărăuş, şi-a exercitat corespunzător obligaţia de a asigura transportul veteranilor de război, pe distanţa înscrisă de beneficiar în biletele de călătorie gratuite, având dreptul de a recupera contravaloarea prestaţiei efectuate în beneficiul acestei categorii de persoane.
De altfel, a mai stabilit instanţa de fond, deficienţele constatate la controlul efectuat în 2011 de Curtea de Conturi se referă la modul de verificare a documentelor justificative de către reprezentanţii organelor fiscale şi nu aparţin operatorului de transport, împrejurare în raport de care actele administrative au reţinut în mod eronat răspunderea patrimonială a societăţii reclamante.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că în mod greşit a considerat instanţa că prestatorul serviciului de transport este exonerat de răspundere patrimonială, în condiţiile în care solicitările de călătorie din partea veteranilor de război contraveneau prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 266/2005 şi ale O.U.G. nr. 109/2005, potrivit cărora decontarea costurilor se face pentru călătorii gratuite pe trasee interne, la cursele interurbane, pentru deplasarea între staţiile situate în două localităţi din cadrul aceluiaşi judeţ, dacă nu există posibilitatea de călătorie pe calea ferată.
Prin urmare, a arătat pârâta, veteranilor de război din mediul rural li s-a acordat suplimentar gratuitatea de transport auto doar până la gara convenabilă din judeţul de domiciliu sau din judeţul limitrof, de unde se continuă călătoria gratuită cu trenul.
Or, a precizat pârâta, reclamanta a decontat de la bugetul statului costuri şi pentru călătorii efectuate pe trasee rutiere interjudeţene, pe care exista posibilitatea de călătorie pe calea ferată.
S-a invocat de asemenea faptul că reclamanta nu a prezentat la controlul financiar efectuat cupoanele statistice de călătorie gratuită care, potrivit Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 266/2005 rămân la dispoziţia agentului economic transportator împreună cu exemplarul 3 al borderourilor şi al situaţiei centralizatoare, ca documente justificative privind efectuarea prestaţiilor.
În recursul formulat, pârâta a mai învederat, referitor la notele de constatare lunare întocmite de personalul compartimentului Activitate de trezorerie şi contabilitate publică, că acesta nu avea posibilitatea de a verifica situaţia reală, faptică, a procedurii de utilizare a cupoanelor statistice, ci doar controla concordanţa datelor înscrise în borderouri cu cele din cupoane, privind numărul, seria, suma şi totalul înscris în borderouri şi situaţii centralizatoare.
S-au formulat critici şi cu privire la soluţia de suspendare a executării actelor administrative contestate, deşi în sentinţă nu s-a motivat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru a se dispune o astfel de măsură.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, controlul efectuat de reprezentanţii pârâtei în luna martie 2011 cu privire la verificarea şi avizarea documentaţiei referitoare la decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război a fost urmarea deficienţelor constatate de Curtea de Conturi la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, fapt ce a declanşat controlul respectivei activităţi şi la alte autorităţi financiare judeţene, printre care şi pârâta.
Din actele dosarului rezultă că în intervalul de timp verificat, ianuarie 2008 - august 2010, reclamanta a pus la dispoziţia reprezentanţilor pârâtei toate documentele justificative aferente prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri şi centralizatoarele borderourilor.
Aceste înscrisuri au fost verificate şi avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care se atestă atât existenţa vizei prealabile a asociaţiei judeţene a veteranilor de război, cât şi concordanţa datelor cuprinse în cupoanele statistice prezentate cu cele consemnate în borderouri şi centralizatoare, conţinând menţiunea că au fost completate toate datele cerute de formular, conform legii, şi nu s-au constatat erori.
Aceste note de constatare au fost însoţite de acordarea vizei de control financiar şi aprobarea decontării de la bugetul de stat a contravalorii călătoriilor efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată.
Prin aceste operaţiuni de control şi avizare exercitate de compartimentul abilitat s-au confirmat practic realitatea şi întinderea serviciilor prestate de reclamantă, respectiv aspectele referitoare la numărul şi valoarea totală a cupoanelor de călătorie, numărul persoanelor transportate şi parcursul realizat.
În aceste împrejurări, chiar şi în lipsa cupoanelor statistice care nu au mai fost prezentate de reclamantă la controlul fiscal ce a avut loc în martie 2011, s-a reţinut în mod corect de către instanţa de fond că borderourile şi situaţiile centralizatoare, întocmite cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 266/2005, constituie documente justificative pe baza cărora reclamanta a avut dreptul să recupereze contravaloarea prestaţiilor efectuate.
Pentru nerespectarea dispoziţiilor privind păstrarea şi arhivarea cupoanelor statistice, societatea reclamantă putea fi sancţionată contravenţional, astfel cum a motivat judicios prima instanţă, fiind astfel neîntemeiată antrenarea răspunderii patrimoniale în condiţiile în care s-a făcut dovada realităţii şi întinderii prestaţiilor efectuate în beneficiul veteranilor de război.
Curtea nu poate primi argumentul pârâtei privind încălcarea de către reclamantă a dispoziţiilor legale referitoare la gratuitatea transportului pentru veteranii de război din mediul rural.
În calitate de operator de transport, reclamantei îi revenea obligaţia de a asigura transportul gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor să-şi limiteze călătoriile la judeţul de domiciliu.
Astfel, actul normativ sus-menţionat nu face diferenţieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite de staţii CFR şi cele domiciliate în localităţi ce au legături la calea ferată, în art. 16 lit. a) teza 2 fiind prevăzut dreptul veteranilor de război şi al văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.
În consecinţă, criticile formulate de pârâtă nu au temei legal, reclamanta efectuând transportul în beneficiul veteranilor de război şi urmând procedura prevăzută pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005, având dreptul de a recupera contravaloarea prestaţiilor.
În raport de soluţionarea fondului litigiului şi menţinând dispoziţia de anulare a actelor administrative contestate, Curtea nu va mai analiza şi motivul de recurs referitor la măsura suspendării executării în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, care nu mai prezintă interes.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Finanţelor Publice Iaşi împotriva Sentinţei nr. 293 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4171/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4300/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
