ICCJ. Decizia nr. 4183/2012. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4183/2012
Dosar nr. 25826/3/2010
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 august 2009, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a chemat în judecată SC I.C. SRL Constanţa, solicitând: - constatarea intervenirii rezoluţiunii contractului de grant X, precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 21.124 euro, fonduri Phare şi 54,06 euro comision bancar, plus dobânda de întârziere de 3.176,95 euro.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâta este beneficiara unui împrumut nerambursabil în vederea implementării proiectului „Realizarea, implementarea şi certificarea sistemelor de management al mediului ISO 14000”.
S-a mai arătat că pârâta a primit un avans din valoarea totală a finanţării nerambursabile, la sfârşitul perioadei de implementare nedepunând raporturile tehnice şi financiare la care era obligată şi neobţinând certificările la care se angajase.
Prin Sentinţa civilă nr. 5075 din 13 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârâtă privind autoritatea de lucru judecat şi în consecinţă, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că o acţiune similară a fost soluţionată irevocabil de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti care, prin Sentinţa civilă nr. 5783 din 14 septembrie 2007, a respins cererea de obligare a pârâtei la restituirea finanţării primite în executarea contractului de grant, cu motivarea că rezilierea contractului nu a operat în mod valabil.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că, deşi sentinţa pronunţată de Judecătoria Sector 5 este irevocabilă, s-a admis în mod eronat excepţia autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care cererile ce formează obiectul celor două cauze nu au acelaşi temei de drept, una având natura juridică a unei acţiuni în realizarea dreptului, iar cea de-a doua fiind o acţiune în constatare.
Pe de altă parte, a arătat reclamantul, judecătoria a respins acţiunea ca prematur introdusă, nu pentru neîndeplinirea condiţiei punerii în întârziere a debitorului, ci pentru inexistenţa unei cereri de reziliere a contractului de grant.
Prin întâmpinare, pârâta a învederat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, în condiţiile în care este pusă în discuţie aceeaşi pretenţie, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.
Or, prin Sentinţa nr. 5783/2007, judecătoria a reţinut că stabilirea temeiniciei cererii de restituire a sumei solicitate nu poate fi realizată decât dacă, în prealabil, ar fi intervenit desfiinţarea contractului şi, de asemenea, nu a fost îndeplinită condiţia punerii în întârziere a debitorului.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, impunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 163 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.
Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
În cauză, instanţa de fond a admis în mod eronat excepţia autorităţii de lucru judecat, fără a observa că prin Sentinţa civilă nr. 5783/2007 Judecătoria Sectorului 5 nu a rezolvat fondul litigiului, ci a respins acţiunea ca fiind prematur introdusă.
Or, instituţia puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al unei hotărâri judecătoreşti, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, soluţia dispusă nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre judecătorească.
Nu se poate susţine, în condiţiile în care cauza pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 a fost soluţionată pe o excepţie a prematurităţii acţiunii, că sentinţa pronunţată a intrat în puterea lucrului judecat referitor la petitul privind fondul litigiului, respectiv obligarea pârâtei la plată.
Întrucât hotărârea pronunţată în anul 2007, rămasă irevocabilă, nu a rezolvat fondul litigiului, existenţa acesteia nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acţiuni, bazată pe un alt temei juridic.
Curtea nu poate primi apărarea pârâtei în sensul că prin sentinţa Judecătoriei Sectorului 5, chiar dacă nu s-a reflectat în dispozitiv, s-a tranşat pe cale incidentală problema juridică a temeiniciei cererii de obligare la plată.
Prin această hotărâre acţiunea a fost respinsă ca prematur introdusă, admiţându-se, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de procedură invocată din oficiu, pe considerentul inexistenţei unei declaraţii unilaterale de reziliere a contractului din partea autorităţii contractante.
În raport de cele expuse, fără a mai analiza îndeplinirea condiţiei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, care nu mai prezintă interes, Curtea va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva Sentinţei nr. 5075 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4184/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 4181/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
