ICCJ. Decizia nr. 4222/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4222/2012
Dosar nr. 185/42/2012
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa Curţii de apel
Prin încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2011, Tribunalul Prahova, în baza art. 99 alin. (2) din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanţelor Judecătoreşti, a transpus cauza de pe rolul Secţiei Civile I a Tribunalului Prahova pe rolul Secţiei Civile II- Contencios Administrativ şi Fiscal a aceleiaşi instanţe, la completul corespunzător care judecă în aceeaşi zi, iar în cazul în care nu există un asemenea complet, la completul cu numărul imediat următor, reţinând că obiectul dosarului îl reprezintă un litigiu de muncă privind raporturi de serviciu al funcţionarului public, C.L.
În baza transpunerii, cererea a fost înregistrată la Tribunalul Prahova - Secţia a II de Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 2501/105/2011, însă prin încheierea din şedinţa publică din 23 februarie 2012, s-a constatat, în temeiul disp. art. 20 C. proc. civ., un conflict negativ de competenţă între Secţiile Civilă I şi Civilă II ale Tribunalului Prahova. În temeiul disp. art. 21 C. proc. civ., s-a suspendat din oficiu judecarea cauzei, având ca obiect obligaţia de a face şi s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploieşti pentru a hotărî asupra conflictului.
2. Hotărârea pronunţată asupra conflictului negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 21/CC din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi a respins ca inadmisibilă cererea privind soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Prahova – Secţia I Civilă şi Tribunalul Prahova – Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal privind judecarea acţiunii având ca obiect obligaţia a face formulată de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Silvică Prahova şi Romsilva Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cauza de faţă, conflictul negativ de competenţă cu care a fost investită Curtea este inadmisibil, având în vedere dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. Astfel, nu s-a pus problema unor instanţe, ci a unor secţii din cadrul aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalul Prahova.
Ca atare, faţă de situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi a respins ca inadmisibilă cererea (sesizarea) privind conflictul negativ de competenţă, dispunând, totodată, restituirea dosarului Tribunalului Prahova în vederea continuării judecăţii, după rămânea irevocabilă a sentinţei.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul C.L. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul susţine, în esenţă, că nu a avut calitatea de funcţionar public în cadrul relaţiei contractuale de muncă cu Regia Romsilva.
Pe de altă parte, recurentul-reclamant apreciază că poate exista conflict de competenţă şi între secţiile aceleiaşi instanţe.
Critică, totodată, faptul că, prin soluţia pronunţată, Curtea de apel nu a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Curtea de Apel a apreciat cu justeţe, în opinia Înaltei Curţi, că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării privind pronunţarea unui regulator de competenţă, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi cauză.
În raport de dispoziţiile legale mai sus-evocate, Înalta Curte va analiza dacă hotărârile sunt pronunţate de două instanţe, în sensul stabilit de Codul de procedură civilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1-4 C. proc. civ., instanţele judecătoreşti sunt Judecătoriile, Tribunalele, Curţile de Apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcţionează secţii separate sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze comerciale, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă, această normă nefiind numai una de organizare judecătorească, ci şi una de competenţă materială procesuală, în funcţie de natura cauzei deduse judecăţii, competenţa materială funcţională referindu-se, într-adevăr, la nivelul instanţei (judecătorie, tribunal, curte de apel).
Această interpretare este singura posibilă, fiind pe deplin acceptat faptul că o normă legală trebuie interpretată în sensul în care ea îşi produce efectele.
Prin urmare, dacă la nivelul unei instanţe există o secţie sau complet specializat (iar la nivelul Tribunalului Prahova există secţia penală, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal), o cauză de anumită natură trebuie repartizată la secţia (sau completul specializat) corespunzător naturii litigiului dedus judecăţii.
Examinând textele enunţate se constată că, în stabilirea competenţei după materie, se au în vedere instanţele, astfel cum sunt ele precizate în textele respective, iar organizarea internă a fiecărei instanţe, prin împărţirea în secţii specializate, nu conduce la apariţia unor noi instanţe, respectiv a secţiilor care funcţionează în cadrul unei instanţe.
În aceste condiţii, conflictul negativ de competenţă apare numai dacă două instanţe, prin hotărâri irevocabile, se declară necompetente de a judeca aceeaşi cauză or, în speţa de faţă, prin încheieri s-au declarat necompetente două secţii ale aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalul Prahova, situaţie în care, pe cale administrativă, trebuia să se stabilească secţia căreia îi revine competenţa de a soluţiona dosarul, întrucât, între secţiile aceleiaşi instanţe, nu există conflict negativ de competenţă.
Pe de altă pare, Înalta Curte reţine că soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii privind soluţionarea conflictului negativ de competenţă, pronunţată de Curtea de apel şi menţinută de instanţa de control judiciar, fac de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale recurentului, formulate în prezenta cale de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul C.L., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.L. împotriva sentinţei nr. 21/CC din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4129/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4225/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
