ICCJ. Decizia nr. 4219/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4219/2012
Dosar nr. 1456/36/2011
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 3 CA din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa în soluţionarea litigiului având ca obiect anulare act administrativ promovat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea, examinând conflictul de competenţă ivit, a apreciat că natura raporturilor juridice dintre reclamantă şi societăţile comerciale, utilizatoare a infrastructurii autostrăzilor şi drumurilor naţionale pentru care datorează tariful legal, infrastructură aflată în concesiunea companiei, sunt de natură comercială nicidecum de drept administrativ, pentru că numai în această situaţie se poate apela şi la arbitraj, litigiile de drept administrativ fiind în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.
S-a mai constatat că, în raport de dispoziţiile O.G. nr. 84/2003, sunt raporturi de drept administrativ şi cad sub incidenţa Legii nr. 554/2004 doar raporturile întemeiate pe contractul de concesiune dintre autoritatea centrală M.T.C.T. şi companie.
Reţinând natura comercială a raporturilor juridice întemeiate pe contractul nr. C1., valoarea pretenţiilor, luând în considerare dispoziţiile art. 33 din Statutul companiei, cu raportare la dispoziţiile art. 2 lit. a) raportat la art. 1 lit. a) din C. proc. civ. şi art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007, Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtă SC A. SRL a formulat recurs.
În motivarea căii de atac, societatea recurentă apreciază că, secţiei de contencios administrativ, a Tribunalului Constanţa îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, având în vedere caracterul administrativ al contractului şi faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001.
Recursul a fost înregistrat la data de 23 aprilie 2012 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1456/36/2011, iar recurenta-pârâtă SC A. SRL a fost citată cu menţiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 RON şi timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar: „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi a fost citată cu menţiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora instanţa de control judiciar va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 3 CA din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4212/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4221/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
