ICCJ. Decizia nr. 4129/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4129/2012
Dosar nr. 861/39/2011
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC C.P.C. SRL Deia - prin adm. C.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se dispună anularea prevederilor art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977/2003 şi ale art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar pentru termenul din 22 septembrie 2011 s-a depus la dosar o cerere de intervenţie în nume propriu din partea Societăţii Române de Radiodifuziune, prin care s-a solicitat admiterea acesteia şi respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin Sentinţa civilă nr. 330 din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a anulat, ca netimbrată, acţiunea şi a respins, în principiu, cererea de intervenţie în nume propriu formulată de Societatea Română de Radiodifuziune Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că recurenta a depus la dosar chitanţa nr. X/2011 în sumă de 4 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar mobil de 0,3 RON, drept pentru care s-a dispus citarea acesteia cu menţiunea achitării unei diferenţe judiciară de timbru în sumă de 4 RON, pe care aceasta nu a achitat-o.
Constatând că reclamanta, deşi a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi a art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, instanţa de fond a anulat, ca netimbrată, acţiunea.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în nume propriu formulată de Societatea Română de Radiodifuziune Bucureşti, curtea de apel a constatat că prin Sentinţa civilă nr. 185 din data de 27 aprilie 2010, publicată în M. Of. nr. 318/9.05.2011, s-a dispus anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977 din 22 august 2003 şi a art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 978/2003.
Deoarece dispoziţiile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977 din 22 august 2003 şi a art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 978/2003 au fost anulate cu efect erga omnes, instanţa de fond a apreciat că Societatea Română de Radiodifuziune Bucureşti nu mai poate invoca legalitatea acestora şi nici pretinde drepturi în baza dispoziţiilor declarate nule, astfel că a respins, în principiu, cererea de intervenţie.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC C.P.C. SRL Deia a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal prima instanţă a anulat cererea ca insuficient timbrată.
Recurenta susţine că a timbrat legal acţiunea, dar prima instanţă a înţeles să mărească acest cuantum prin dispoziţiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins se timbrează cu 4 RON, în fond.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că reclamanta a ataşat dovada achitării taxei de timbru şi timbrul judiciar, în cuantumul datorat, respectiv taxa de timbru în valoare de 4 RON şi timbru judiciar de 0,15 RON.
Având în vedere obiectul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a dispus citarea reclamantei cu obligaţia de a achita taxă de timbru în cuantum de 8 RON şi timbru judiciar de 3 RON.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală pe care o va casa, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, instanţa fondului va judeca cauza ţinând seama de toate motivele invocate de reclamantă în cererea sa.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC C.P.C. SRL împotriva Sentinţei nr. 330 din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4126/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4222/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
